Hans Urs von Balthasar: De nu veți deveni precum acest copil

[altmariustotal catolic]

26.12.2016, Târgu Lăpuș (Catholica) - Editura Galaxia Gutenberg a lansat anul acesta două colecții: una dedicată elvețiencei Adrienne von Speyr, iar alta conaționalului ei, Hans Urs von Balthasar. Cartea „De nu veți deveni precum acest copil” deschide colecția dedicată preotului catolic, numit Cardinal, dar decedat înainte de a primi însemnele. Cartea are 90 de pagini, format 13×20, putând fi comandată pentru prețul de 12 lei de pe situl GalaxiaGutenberg.ro, unde suntem informați că aceasta ‘este ultima carte scrisă de Hans Urs von Balthasar, o meditație luminoasă pe o temă evanghelică, cel din urmă text scris al unui autor prolific”. Traducerea îi aparține lui Maria-Magdalena Anghelescu, iar coordonatorul seriei este Alin Tat. Redăm prezentarea cărții, așa după cum am primit-o la redacție.

Atitudinea lui Isus față de copil este foarte clară. Nimeni nu va intra în împărăția lui Dumnezeu, pe care El ne-a adus-o prin Întrupare aproape, până nu va face cale întoarsă într-însul și nu își va regăsi pornirea cea dintru început. „Amin, adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea” (Marcu, 10, 15). Dar cum să se poată opri cineva din drumul său spre viitor și să o ia în sens opus, întreabă fruntașul evreu uimit. La rândul său, Isus se miră și mai tare de acesta: „Tu ești învățătorul lui Israel și nu cunoști acestea?” (Ioan 3, 9). Un lucru atât de elementar, care este premisa tuturor celorlalte! „Oare poate intra cineva a doua oară în pântecele mamei sale și să se nască?” Simpla idee pare să dovedească absurditatea unei presupuneri atât de sfruntate. Dar Isus nu o găsește absurdă, căci El însuși, ca om matur ce este, nu a părăsit niciodată „sânul Tatălui”, ci și acum, ca Fiu al Omului, „sălășluiește într-însul” (Ioan 1, 18) și numai ca cel ce sălășluiește într-însul poate dezvălui adevărul despre Tatăl.

Am ajuns astfel, ca într-un salt, de la copilul cules de pe stradă, pe care ucenicii au vrut mai întâi să îl îndepărteze de Isus, ca neînsemnat și stânjenitor – nu, „Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la mine” (Matei, 19, 14) -, la copilul unic, care este însuși Isus. Iar Isus nu vede în aceasta niciun salt peste vreun abis, ci dimpotrivă, o continuitate directă, căci „oricine va primi un copil ca acesta în numele Meu, pe Mine mă primește” (Matei 18, 5). Copilul nu este așadar doar o analogie îndepărtată pentru Fiul lui Dumnezeu, ci oricine care se întoarce cu grijă și iubire către „un copil ca acesta” (către oricare din sutele de mii) și o face, conștient sau inconștient, în numele lui Isus, pentru el, acela îl primește pe copilul arhetipal, care își are sălașul în sânul Tatălui; iar cum acest copil nu poate fi separat nicicând de sălașul său, chiar prin această abia perceptibilă atenție omul ajunge până la scopul final, la Tatăl însuși: „Oricine mă primește, nu pe mine mă primește, ci pe cel ce m-a trimis” (Marcu 9, 37). Dar în contextul Evangheliei nu este vorba despre o solicitudine socială, ci despre o taină dintre cele mai profunde, întemeiată pe însăși ființa lui Cristos, ființă inseparabilă de calitatea sa de copil în sânul Tatălui și, prin urmare, inseparabilă și de ceea ce am spus la început despre întoarcerea lăuntrică în direcția stării de copil, înspre ceea ce Isus numește „nașterea din duh” sau „nașterea din nou” sau „nașterea de sus” sau, pur și simplu, „nașterea de la Dumnezeu” (Ioan 1, 14) și pe care, iarăși, o subliniază în mod explicit ca pe o condiție pentru intrarea în Împărăția lui Dumnezeu: „De nu se va naște cineva de sus, nu va putea să vadă Împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3, 3.5).

Redăm la final lista celor șapte capitole ale acestei cărți: A copiilor e Împărăția lui Dumnezeu; Copilul omului; Copilul divino-uman; A deveni copiii lui Dumnezeu; A trăi ca niște copii ai lui Dumnezeu; A fi copil înainte de toate; Mama, copilul rodnic.