GRECIA - ATENA

[altmariusgeo]

Publicat: Vineri, 27 Mai 2016

Atena (ce apare pe o monedă antică din Attica simbolizată printr-o bufniţă), a fost denumită aşa în urma întrecerii dintre Atena (Zeiţa Înţelepciunii) şi Poseidon (Zeul Mărilor). Fiindcă amândoi îşi doreau cu ardoare oraşul, fiecare a fost nevoit să aducă muritorilor de pe Acropole lucrul cel mai folositor. Primul rege al Atenei, Kekrops (despre care legenda ne spune că era jumătate om jumătate şarpe), a fost arbitru. Poseidon a lovit primul stânca Acropolei cu tridentul său şi a făcut să ţâşnească apă sărată. Apoi, a venit rândul Atenei. Aceasta a adus măslinul, care s-a dovedit a fi mult mai folositor. Şi astfel, Atena a câştigat întrecerea, devenind din acel moment protectoarea oraşului.

* * *

Atena este o capitală a culturii, artei şi istoriei străvechi, un ţinut primitor pentru toate categoriile de turişti, cu multe posibilităţi de petrecere a timpului liber. Aproape la tot pasul există un muzeu, o biserică ori un sit arheologic dornic să-şi spună povestea sa din trecut. Pentru ca mai apoi, tavernele, restaurantele şi pieţele Atenei să vă readucă la prezent.

Inima oraşului, care este chiar centrul său (un fel de triunghi, format din Piaţa Syntagma, Piaţa Omonia şi situl arheologic Kerameikos), a fost întinerită cu artere de acces exclusiv pietonale, cu clădiri neoclasice atent renovate şi cu un sistem de iluminat atrăgător. Acest triunghi, format din districtul Monastiraki, imediat la sud districtul Plaka şi mai în spate districtul Acropola, cuprinde cele mai interesante destinaţii turistice ale oraşului Atena.

* * *

În accepţiunea grecilor este imposibil să subestimezi însemnătatea Acropolei, cu clădirile sale care alcătuiesc esenţa arhitecturii clasice greceşti. Importanţa religioasă a acestui munte abrupt, a fost dintotdeauna extrem de mare. Templele pot fi văzute aproape din toate părţile oraşului, în special noaptea când sunt luminate. Numele de „Acropole” vine de la cuvintele greceşti „akro” şi „polis” şi se traduce prin „cel mai înalt punct al oraşului”.

Folosit în scopuri strategice în timpul perioadelor miceniană şi arhaică, muntele a putut fi uşor de apărat, dispunând de rezerve de apă şi o bună vizibilitate asupra zonelor dimprejur. Primele structuri religioase construite aici, prin secolul VI îen., au fost distruse de armatele perşilor conduse de Xerxes. Vreme bună atenienii le-au lăsat neatinse, până când au fost convinşi de Pericle să înceapă un program de restaurare. Acesta este cel care a comandat construcţia Parthenonului, Erechtheionului, Templului dedicat Atenei Nikè (Atena victorioasă) şi Propileelor (locul pe unde se făcea intrarea în Acropole).

* * *

Despre Acropole (în acelaşi timp cetate şi sanctuar), am putea spune că sintetizează întreg caracterul Atenei, ce s-a dezvoltat în jurul acestei coline. Lucrările sale de construcţie au fost dirijate de Fidias, arhitect şi sculptor genial, prieten apropiat cu Pericle. Dintre clădirile ce se află aici, Parthenonul, templul din marmură dedicat Zeiţei Atena, a fost considerat la un moment dat „Cea mai minunată creaţie a geniului omenesc”.

Pentru realizarea acestei opere uriaşe, Pericle a dispus de fonduri considerabile (ce i-au fost puse la dispoziţie  de „Confederaţia ateniană”), dar şi de numeroşi arhitecţi talentaţi şi sculptori străluciţi, în frunte cu Fidias (care a răspuns în mod direct de bunul curs al desfăşurării lucrărilor).

* * *

Parthenonul (ce se traduce prin „Casa Fecioarei”) – una dintre cele mai cunoscute clădiri din lume – , a fost într-adevăr marele templu al artei greceşti. Coloanele exterioare sunt dorice, în timp ce în interior tavanul unei încăperi era susţinut de patru coloane ionice. Incinta sacră a templului era separată în două încăperi: în cea din faţă stătea impunătoarea statuie a Zeiţei Athena (înaltă de peste 10 metri şi lucrată de Fidias în plăci de fildeş şi de aur, aplicate pe un suport de lemn, şi cu încrustaţii de pietre preţioase), iar în încăperea din spate exista tezaurul zeiţei şi cel al statului.

La nord de Parthenon se află grandioasele cariatide (figurine feminine folosite pe post de piloni) care împodobesc faţada Erechtheionului. Acest templu cu camere la diferite niveluri, unde aveau loc în trecut slujbele de venerare ale zeilor, i-a reunit sub acelaşi acoperiş pe Atena şi Poseidon. Potrivit legendei, după întrecerea dintre ei, aceştia s-au împăcat iar templu dual recunoaşte legătura lor specială în ceea ce priveşte oraşul.

În colţul dinspre sud-est al platoului, turiştii pot vizita Muzeul Acropolei, deschis în anul 1934. El a fost proiectat şi construit în aşa fel încât să nu fie prea înalt şi să nu concureze cu templele din jur, aceasta fiind şi cauza pentru care nu poate fi zărit de pe străzile oraşului sau de la intrare prin Propilee. Cei care îi trec pragul pot admira aici o mare parte din frumoasele statui şi frize sculptate (ce mai existau în momentul plecării garnizoanei otomane), expuse alături de câteva cariatide din Erechtheion. Muzeul Acropolei mai adăposteşte şi bucăţi din faţada ornamentală care împodobea templele, dar şi diverse obiecte închinate Atenei, găsite în sanctuar.

* * *

Districtul Anafiotika se găseşte imediat, la poalele Acropolei, iar ceva mai jos ajungeţi în Plaka, la graniţa dintre oraşul vechi şi cel nou. Plaka, ce a fost o zonă centrală a Atenei în timpul Bizanţului şi până la proclamarea independenţei Greciei, oferă astăzi turiştilor o serie de obiective interesante, cum ar fi: Muzeul de Artă Populară Greacă, Muzeul Copiilor sau Monumentul lui Lysikratos. Graniţa de vest a districtului Plaka este delimitată de Agorele romană şi grecească.

Zona de nord-est a Agorei greceşti este cunoscută sub numele de Monastiraki, şi reprezintă una dintre cele mai colorate locuri ale Atenei. De aici, două străzi paralele vă vor conduce spre Piaţa Omonia, punctul de atracţie al comerţului tradiţional. Şi dacă tot a venit vorba de cumpărături, să nu uităm de Piaţa Syntagma, cu strada Stadiou, unde se găsesc magazine elegante ce vând bijuterii şi produse de firmă.

În jurul Syntagmei se află Piaţa Constituţiei dominată în partea de vest de impunătoarea clădire a Parlamentului. În faţa sa poate fi văzut Monumentul Soldatului Necunoscut, realizat în memoria tuturor grecilor care au murit în război. Decorat cu o sculptură modernă în relief cu tematică clasică şi păzit de soldaţi în uniforme tradiţionale, acesta are pe marmură scris un discurs rostit de Pericle în memoria celor căzuţi în Războiul peloponeziac.

* * *

O plimbare de cinci minute de la Syntagma, pe Amalias (sau prin Grădinile Naţionale) până la intersecţia cu Vassilis Olgas, vă v-a conduce către Poarta lui Hadrian, iar imediat la est se înalţă Templul lui Zeus din Olimp (una din minunile Antichităţii), despre care se spune că ar fi fost cel mai mare templu construit vreodată pe pământ grecesc. În prezent, din el se mai păstrează doar câteva coloane.

Dacă timpul vă permite şi rămâneţi în Atena mai mult, înainte de a părăsi oraşul puteţi alege câteva din numeroasele excursii către: Mânăstirile Kessariani (una dintre cele mai bogate mânăstiri ridicate pe pantele Muntelui Hymettus) sau Dafni, anticul Eleusis, insulele din Golful Saronic, Corint, Micene sau Delfi. Aceasta din urmă, a fost în Antichitate centrul spiritual al Greciei, oracolul de aici fiind cel care determina orice decizie importantă legată de stat