altmarius

cultură şi spiritualitate

Actualitatea:
Goţi şi români de Ion Mihai

http://www.romlit.ro/goi_i_romni

Este ştiută contribuţia popoarelor germanice la căpătarea individuaţiei ( în sensul lui C.G. Jung, de dezvoltare a particularităţ ilor) popoarelor neolatine: francezii datorită francilor, ibericii datorită vizigoţ ilor, italienii datorită goţilor şi lombarzilor.... 

În ce priveşte poporul român s-a ridicat mirarea că o convieţuire atât de îndelungată cu goţii şi gepizii, pe ambele maluri ale Dunării, nu ar fi lăsat urme, abia câteva bănuieli lingvistice [1, pp.19, 28], deşi creştinarea goţilor s-a făcut la Dunăre, iar Wulfila („lupişorul!”), episcopul lor a tradus aici (nu toată) Biblia în limba „gotă”. El însuşi se trăgea dintr-o familie cappadociană – se explică astfel şi corespondenţa lui cu Sfântul Vasile cel Mare [2, p.23]. Altminteri, până la edictul lui Constantin din anul 313, fugind de persecuţii, un mare număr de creştini caută azil la marginile imperiului şi ajung să stabilească legături strânse cu goţii, chiar şi comerciale [2, pp. 12-15]. 
Mulţimea remarcabilă a acestor creştini stabiliţi în Sciţia gotică este mult augmentată prin invaziile peste Dunăre ale vizigoţilor, de după moartea împăratului Filip Arabul, ca şi sub domnia anarhică a lui Gallian, când ei (goţii) aduc un mare număr de captivi romani din oraşele bogate ale Traciei, Frigiei, Galatiei şi Cappadociei. Aceşti romani vor fi pentru barbarii goţi adevăraţi misionari creştini, ne place ori nu ne place, arieni [2, pp.15-19]. Sub Constantius, Wulfilla este consacrat de-acuma episcop (341) al goţilor de către Eusebiu din Nicomedia – mare arian ca şi însuşi Constantius. 
Acum în Gothia creştinismul ia un mare avânt, într-atât încât îl sperie pe regele barbar şi păgân Athanaric care îi şi persecută între 369-372. Tot acum are loc şi martiriul (372) Sfântului Sava. Goţii arieni vor transmite sămânţa „ereziei” şi celorlalte popoare germanice (mai puţin francii), dar creştinismul lor va dăinui aici chiar şi după ce, înfrânţi de huni, vor fi obligaţi cei mai mulţi, să se îndrepte spre vest. Cei mai mulţi, dar nu!, nu toţi, căci există o continuitate gotică sub huni [3, pp.100, 115] la fel cum a existat o continuitate romanică sub goţi şi gepizi. De exemplu, „Sirmium a redevenit centrul unui regat gepid şi al unei episcopii de rit arian” la anul 527 [3, p. 170]. 
Aceste „continuităţi”, aceste „rămăşiţe” îl fac şi pe John V.A. Fine jr. să afirme că „...în multe regiuni ale Balcanilor, după invazii şrepetateţ există două populaţii-autohtonii şi noii veniţi ” [4, p. 41]. 
Cele de mai sus credem că dezleagă două probleme ale limbii române. Prima problemă ar avea următorul enunţ: cum de există în limba românilor – îndeobşte cunoscuţi drept un popor de păstori şi agricultori, deci rurali – cuvinte ce denotă o îndelungată locuire urbană? Aceste cuvinte ar fi: 
Biserică – basilicile creştine începură a fi construite în marile oraşe romane pentru cultul creştin după edictul de la Milano şi au primit aceeaşi denumire ca şi marile clădiri publice civile (tribunale, burse pentru comerţ, negoţ etc.); 
Mormânt – monumentum-ul comemorativ existent, desigur, numai în oraşele romane. În cimitirele săteşti probabil numai bogaţii îşi puteau permite aşa ceva, or aceştia îi imitau pe orăşeni. 
Lepădătură – care vine de la lapidare, adică a arunca cu pietre şi în urma unei excomunicări – condamnări care se făcea bineînţeles în oraşe; 
Rost – rostra din forumurile romane erau tribunele oratorilor ( unde se „rosteau” discursuri, ba chiar se anunţau şi dezbaterile judecătoreşti mai încinse); 
Pământ – pavimentum-ul roman – drumurile cu pământul bătătorit sau nivelat, pavat cu „lespezi” cu care puteau fi înzestrate, din nou, numai oraşele – era o obişnuinţă a locuitorilor acestora. 
Vindeca – vindico era eliberarea, scăparea, răscumpărarea romană care te salva de datorii, pedepse sau chiar de sclavie ( vindicta liber factus), situaţie care iarăşi nu avea cum să se întâmple decât în preturile romane; 
Solz – lamele mici de tegument ale peştilor sunt denumite astfel după asemănarea cu monedele de aur romane (solidus) emise începând sub Constantin. Metaforă de orăşeni, lipsiţi acum de bani, care nici măcar nu denumesc speciile de peşte! 
Rău – reus-ul era învinuitul justiţiei romane ale cărei procese se întâmplau numai în oraşele (şi încă mari ale) imperiului; 
Cuteza – *cottizare era la romani venit din grecescul , „a juca zaruri” sau arşice, cu mutaţia semantică actuală de curajos, îndrăzneţ; or, timp pentru a risca la zaruri – arşice aveau numai orăşenii. 
Afirmăm că aceste cuvinte au rămas în limba română prin intermediul acelor zeci de mii de captivi arieni, orăşeni aduşi de goţi printre ei şi care prin prestigiul lor civilizaţional le-au impus, generaţiile următoare păstrându-le, eventual dându-le şi alte sensuri. Astfel, noile aşezări, modeste nu aveau „rostra”, „basilica” – biserici, s-a păstrat în contrast cu cortul umblător gotic kyriko – casa Domnului, pavimentum-ul a devenit o fudulie mai întâi ironică, silva-ele devin în mlaştinile Dunării „păduri”, „âmbletul” din oraşe devine mergere etc. Goţii, când vin, îi denumesc pe romanici walchi (străini – altceva decât ei) şi s-ar putea ca „roman” să fi însemnat la început „romanus”, adică cetăţean roman, deci o stare civilă, nu etnică. Bineînţeles că existau şi orăşeni locali, mai ales din cei retraşi de Aurelian din nordul Dunării, dar oraşele Daciei romane nu avuseseră timpul să capete comodităţile vechilor oraşe romano-greceşti din Tracia şi Asia Mică. Credem că Dacia romană, cucerirea lui Traian, a fost mai mult o Roşia Montană a epocii de-atunci, dovadă că i-a interesat pe romani numai ocuparea Munţilor Apuseni şi o zonă de protecţie, de-a stânga şi de-a dreapta drumului ce ducea acolo (Banatul şi Oltenia). Pătrunderea creştinismului s-a făcut sigur sporadic şi cu teamă – suntem încă înainte mult de edictul din anul 313. 
Abia aceşti captivi, printre care s-au aflat şi mulţi preoţi [2, p. 18], şi abia acum prin aceşti „oameni de meserie” convertirea devine un fenomen sistematic şi de masă (am îndrăzni să zicem chiar „de modă”, căci e îmbrăţişat de orăşeni, de oameni avuţi şi de înşişi împăraţii romani), mai ales că suntem şi în plin secol IV, secol de fierbere ariană. Erezia pornită de Arie din Alexandria a fost combătută de cele mai importante concilii ale capilor Bisericii creştine, Niceea (325), şi Constantinopol (381), dar s-a răspândit mai ales printre popoarele germanice cu originea în chiar misiunea lui Wulfila. A dispărut târziu în Spania prin conversiunea lui Recared (589). 
Spiritul puternic polemic al epocii de atunci, nedispărut nici azi, face cu greu loc Ştiinţei în redescoperirea de facto a practicilor lui cotidiene, la biserică şi acasă, iar tăcerea voită care s-a aşternut peste adepţii săi a acoperit, din păcate zicem noi, şi începuturile poporului român. Dacă în Vest „catolicismul” de atunci a reuşit, în cele din urmă, să-l stingă prin statele germane care i se supun rând pe rând şi să-i taie orice gând de reînviere prin însăşi încoronarea lui Carol cel Mare la anul 800 de către Papa Leon al III-lea, în est lucrurile au fost mai complicate. Au fost mai complicate, fiindcă arienii care rămân în Peninsula Balcanică nu reuşesc politic ca în Vest. Ei duc o viaţă dezordonată din cauza valurilor de noi popoare care vin peste ei, religia le ajunge aproape casnică şi, deci ierarhic religios nu simt puternic Patriarhia din Constantinopol, subordonată mult politicului şi problemelor acestuia: perşii, arabii sau mai des Italia decât Balcanii. Abia creştinarea slavobulgarilor (865) şi transformarea lor într-un stat puternic îi face pe arienii romanici din Balcani şi de la Dunăre să simtă, în fine, o dominaţie politicoreligioasă fermă, continuă. 
Aşadar, tăcerea voită – tabu-ul – aşternută asupra arienilor este şi tăcerea aşternută asupra românilor. Din cauza aceasta dispar din marile izvoare, se vorbeşte despre ei ca despre ceva rău şi pe la colţuri, cu mâna pe gură. Vor reapărea încet-încet când arianismul le este stins, prin impunerea religioasă slavă. Acum apare Sfântul Duh, şi instituţia ariană barbară şi sălbatică devine instituţia slavo-bulgară-bizantină cu utreniile, vecerniile şi toate celelalte. Aceasta este explicaţia vocabularului dublu latino-slav în limbajul religios românesc, şi am enunţat astfel o a doua problemă a limbii române. 
Din această cauză avem: cruce, lumânare, candelă, botez, creştin, Cristos, sărbătoare (dies servatoria), Florii, Paşte, lege, păcat, păgân, cuminecătură, comând, rugăciune, nuntă, câşlegi, păresimi, Dumnezeu Tatăl, Fiul lui Dumnezeu [7, pp. 76-79], dar nu Sfântul Spirit. Nu Sfântul Spirit latin ci Sfântul Duh slav, abia târziu fiindcă arienii românogotici nu-l invocau destul în practicile lor, căci însuşi Arie nu era prea interesat de a treia persoană a trinităţii [2, p. 98]. Şi primele formulări ale Crezului abia îl pomenesc [6, pp. 159-165]. Chiar botezul arian era numai în numele lui Iisus [Fapte, 8-16], şi când sunt primiţi în biserica ortodox-catolică se recomandă doar o punere a mâinilor peste capul lor (primire a Duhului Sfânt), iar nu un alt botez, mai ales pentru semi-arieni [2, p. 100]. De aici şi formula Bog Botează, care a dat Boboteaza românească, încă o expresie care coroborează specificul nostru. 
Putem astfel conchide că niciuna din concluziile profesorului american John V.A. Fine jr. [4, p. 40] nu este adevărată. Creştinismul în Balcani nu a dispărut datorită invaziilor, băştinaşii nu şi-au pierdut credinţa care le-ar fi fost prea slabă (ba chiar redevenind păgâni), nici nu l-au abandonat pentru alte rituri [care?], ci pur şi simplu a fost precumpănitor arian până la creştinarea slavo-bulgară. Şi vlahii apar în surse încet-încet pe măsura stingerii arianismului lor, fiindcă şi aceasta a fost treptată, pe măsura fiscalizării lor instituţionale. 

Vizualizări: 129

Comentariu publicat de altmariusscena pe August 9, 2013 la 7:53pm

Eram convins ca veti reactiona si la acest articol, care intr-adevar denota in ce hal a ajuns cercetarea romaneasca. Eu propun articole, nu-mi exprim parerea asupra lor, ci sper sa pot deschide niste dezbateri pe marginea lor! E adevarat ca, din nou, sunteti extrem de contondent, dar de data asta chiar sunt de acord. Mai putin cu faptul ca si dumneavoastra propuneti etimologii, pe care sincer, nu ma pricep sa le evaluez... 

Comentariu publicat de altmariusscena pe August 9, 2013 la 8:30pm

In fine, vreau sa va spun ca nu agreez acest ton, si ca stiu ca va puteti exprima observatiile si pe un ton mai civiliizat, mai "corect politic"! De aceea, va invit sa va exprimati opiniile mai putin "contondent"... 

In plus, ginditi-va ca s-ar putea sa existe cititori si pentru acest tip de articole. Eu nu fac acest blog doar pentru gusturile dumneavoastra, ci incerc sa acopar cit mai multe optiuni - cu conditia de a fi culturale. 

In alta ordine de idei: nu am nici o posibilitate de a prelua articole din revista Getica, intrucit articolele nu sunt postate pe net. Nu exista decit sumare ale revistelor, pe care foarte probabil le voi posta zilele urmatoare. Dar din pacate, aceste articole nu sunt si postate. 

Comentariu publicat de altmariusning pe August 9, 2013 la 10:03pm

No comment! Se pare ca nu intelegeti, si ca atare nu am sa va mai sun... Oricum, faptul ca imi atribuiti "succesuri" (numai fiindca nu pot prelua revista dvs. draga, Getica) da nota de calitatea umana... Eu nu am sa sterg absolut nimic din ce ati postat, desi ati intrat in blog acum 4 ani, si de-abia acum v-ati revoltat. E dreptul dumneavoastra!

Comentariu publicat de Andrei Brad pe August 10, 2013 la 12:59pm

Cine este acest domn Ion Mihai? Este istoric? Este specialist in istoria antica? Este filolog si specialist in limbi romanice si germanice? Ce cercetari are in domeniu? Intreb toate acestea pentru ca oricine poate face comentarii de acest gen doar ca sa se afle in treaba si sa para mai interesant. Articolul nu m-a convins si nu are nici o logica. Este doar o alta incercare din multe altele la moda acum de a face praf istoria.

Comentariu publicat de altmariusliterar pe August 10, 2013 la 1:09pm

Sincer, nu stiu cine este. Este doar primul articol publicat in revista de acest autor...
Am republicat articolul, avind incredere in brandul Romaniei literare, stiind ca nu publica articole in dorul lelii. Articolul este incitant, si controversat. Putem sa nu fim de acord cu el, asa cum putem sa-l aprobam neconditionat. Pentru istoria foarte veche, cercetarile abia urmeaza sa descopere fapte...

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !

Alătură-te reţelei altmarius

STATISTICI

Free counters!
Din 15 iunie 2009

200 state 

(ultimul: Micronesia)

Numar de steaguri: 264

Record vizitatori:    8,782 (3.04.2011)

Record clickuri:

 16,676 (3.04.2011)

Steaguri lipsa: 42

1 stat are peste 660,000 clickuri (Romania)

1 stat are peste 100.000 clickuri (USA)

1 stat are peste 40,000 clickuri (Moldova)

2 state au peste 20,000  clickuri (Italia,  Germania)

1 stat are peste 10.000 clickuri (Franta)

6 state au peste 5.000 clickuri (Olanda, Belgia, Marea Britanie, Canada, UngariaSpania )

10 state au peste 1,000 clickuri (Polonia, Rusia,  Australia, IrlandaIsraelGreciaElvetia ,  Brazilia, Suedia, Austria)

50 state au peste 100 clickuri

16 state au un click

Website seo score
Powered by WebStatsDomain

DE URMĂRIT

1.EDITURA HOFFMAN

https://www.editurahoffman.ro/

2. EDITURA ISTROS

https://www.muzeulbrailei.ro/editura-istros/

3.EDITURA UNIVERSITATII CUZA - IASI

https://www.editura.uaic.ro/produse/editura/ultimele-aparitii/1

4. PRINTRE CARTI

http://www.printrecarti.ro/

5. ANTICARIAT ALBERT

http://anticariatalbert.com/

6. ANTICARIAT ODIN 

http://anticariat-odin.ro/

7. TARGUL CARTII

http://www.targulcartii.ro/

8. MAGAZINUL DE CARTE

http://www.magazinul-de-carte.ro/

9. ANTICARIAT PLUS

http://www.anticariatplus.ro/

10. CARTEA DE CITIT

http://www.carteadecitit.ro 11. ANTICARIAT ON-LINE
http://www.carti-online.com/

12. ANTICARIATUL DE NOAPTE

 http://www.anticariatuldenoapte.ro/

13. ANTICARIATUL NOU

http://www.anticariatulnou.ro

14. ANTICARIAT NOU

https://anticariatnou.wordpress.com/

15. ANTICARIAT ALEPH

https://www.anticariataleph.ro/

16. ANTIKVARIUM.RO

http://antikvarium.ro

17.ANTIKVARIUS.RO

https://www.antikvarius.ro/

18. ANTICARIAT LOGOS

http://www.anticariat-logos.ro/

19. ANTICARIAT.NET

http://www.anticariat.net/informatii-contact.php

20. TIMBREE

www.timbree.ro

21. FILATELIE

 http://www.romaniastamps.com/

22 MAX

http://romanianstampnews.blogspot.com

23. STAMPWORLD

http://www.stampworld.com

24. LIBMAG

https://www.libmag.ro/oferta-carti-polirom/?utm_source=facebook-ads-7-99-polirom&utm_medium=banner-facebook&utm_campaign=7-99-polirom-facebook&utm_content=new-3

25. DAFFI'S BOOKS

https://www.daffisbooks.ro 26. MAGIA MUNTELUI

http://magiamuntelui.blogspot.com

27. RAZVAN CODRESCU
http://razvan-codrescu.blogspot.ro/

28.RADIO ARHIVE

https://www.facebook.com/RadioArhive/

29.NATIONAL GEOGRAPHIC ROMANIA

https://www.natgeo.ro/revista

30. SA NU UITAM

http://sanuuitam.blogspot.ro/

31. MIRON MANEGA
http://www.certitudinea.o

Anunturi

Licenţa Creative Commons Această retea este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creativ

Note

Hoffman - Jurnalul cărților esențiale

1. Radu Sorescu -  Petre Tutea. Viata si opera

2. Zaharia Stancu  - Jocul cu moartea

3. Mihail Sebastian - Orasul cu salcimi

4. Ioan Slavici - Inchisorile mele

5. Gib Mihaescu -  Donna Alba

6. Liviu Rebreanu - Ion

7. Cella Serghi - Pinza de paianjen

8. Zaharia Stancu -  Descult

9. Henriette Yvonne Stahl - Intre zi si noapte

10.Mihail Sebastian - De doua mii de ani

11. George Calinescu Cartea nuntii

12. Cella Serghi Pe firul de paianjen…

Continuare

Creat de altmariusclassic Dec 23, 2020 at 11:45am. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Ian 24.

© 2021   Created by altmarius.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor