ACT I
SEVILLA
Leonora, fiica marchizului de Calatrava, îndrăgostită de Don Alvaro, se pregătește, ajutată de camerista Curra, să fugă cu iubitul ei. Marchizul îl urăște pe străinul de culoare, descendent al regilor incași, socotind dragostea fiicei pentru acesta o jignire adusă blazonului de noblețe al stirpei sale. Fuga Leonorei e zădărnicită tocmai de ezitările ei între iubire și datorie filială, intervenția părintelui punând capăt încercării de evadare.
Când Alvaro își predă pistolul, deoarece refuză să-l înfrunte pe tatăl iubitei sale, arma se descarcă rănindu-l de moarte pe marchiz, care, cu ultima suflare, își blestemă fiica. Cuprinși de panică, tinerii îndrăgostiți caută salvarea în fugă, dar Alvaro este și el rănit și, ascunzîndu se de urmăritori, cei doi se vor pierde, crezând unul despre celălalt că a murit.
ACT II
SATUL HORNACHUELOS ȘI ÎMPREJURIMILE
Fiul marchizului de Calatrava, tânărul Don Carlo, mânat de setea de răzbunare, își caută disperat sora și pe iubitul ei pe mări timp de un an. Leonora, travestită în veșminte bărbătești, poposește întâmplător chiar la hanul unde fratele său, travestit și el în student, se adăpostește la rându-i, și îl recunoaște pe cel care-i jurase o cruntă răzbunare. Vestea războiului împotriva Germaniei îi animă pe cei din han. Preziosilla, dansatoare și ghicitoare, îi îndeamnă pe toți săse înroleze: cu cât mai mulți soldați, cu atât mai mulți bani pentru ea și grupul ei de vivandiere. Protejată de întunericul nopții, Leonora reușește să se facă nevăzută din han, alăturându-se unui grup de pelerini. Ajunsă la mânăstirea ”Madonna degli Angeli”, ea cere ajutorul și îndrumarea starețului pentru a-și petrece de acum viața în căință și rugăciune pentru a-l uita pe Alvaro.
Milostivul Padre Guardiano aflase despre drama Leonorei din scrisoarea trimisă de părintele Cleto; o ascultă și îi indică o grotă între stânci, unde își va putea petrece restul zilelor în penitență. Doar el va ști cine este, i se va depune în apropiere pâine și va putea da de veste cu ajutorul unui clopot, când va ajunge la cea din urmă zi a ei. La cererea lui Guardiano, călugării înalță rugăciune pentru sufletul celei ce intră în sihăstrie.
ACT III
ÎN ITALIA, ÎN APROPIERE DE VELLETR
În război, Alvaro luptă sub alt nume, convins că Leonora a murit. El îl salvează pe Don Carlo dintr-o încăierare, cei doi tineri jurându-și prietenie și credință veșnică. Rănit la rândul său, Alvaro îi încredințează legătura de scrisori, marea taină a vieții sale, cerîndu-i să o distrugă în caz că va muri. Don Carlo jură să-i împlinească dorința, însă deja încolțește în el bănuiala iscată de protestul și refuzul disperat al rănitului de a i se conferi ”Ordinul Calatrava” pentru vitejie. Să fie oare el seducătorul și ucigașul căutat de atâta vreme?
Scrisorile rănitului l-ar putea lămuri, dar juramîntul îl oprește să se atingă de ele. Descoperirea portretului Leonorei este confirmarea bănuielilor sale. Însănătoșirea lui Alvaro îi permite să-l provoace la duel pentru răzbunarea mult așteptată. Alvaro își dă seama de absurditatea situației: își datorează unul altuia viața și amândoi ar trebui să pornească în căutarea Leonorei. Don Carlo, orbit de setea de răzbunare, nu cedează și duelul începe cu îndârjire, dar e împiedicat de gardă, care îi desparte pe adversari. Alvaro se decide să părăsească armata și să se retragă într-o mânăstire. Pe câmpul de luptă viața își urmează cursul amar; între răniți, vivandiere, sărmani și soldați ce strâng tabăra, Preziosilla îndeamnă la rezistență și supraviețuire.
ACT IV
ÎN VECINĂTATEA HORNACHUELOSULUI
În curtea mânăstirii ”Madonna degli Angeli”, Fra Melitone împarte mâncare poporului sărman, copleșit de mulțimea de cerșetori întorși din război. Printre călugări trăiește și Alvaro, sub numele de Padre Rafael, a cărui blândețe e evocată de mulțime. Setea de răzbunare îl face pe Don Carlo să-l ajungă pe Alvaro și aici, după ani de căutări îndârjite, însă fostul căpitan viteaz refuză ca în veșmântul de călugăr să răspundă provocării. Înfuriat peste măsură, Don Carlo îl pălmuiește pe Alvaro, acesta își pierde răbdarea și începe lupta cu spadele. Leonora, a cărei iubire nu a fost stinsă de tortura penitenței îndelungate, aude zăngănit de arme în apropiere și se ascunde în grota sa. Alvaro îl rănește mortal pe Don Carlo și aleargă spre peștera pustnicului necunoscut, pentru a-l chema confesor pentru rănit. Cei doi îndrăgostiți se recunosc îndată, deși albiți și transfigurați de cei șapte ani de amare căutări și suferințe. Leonora se grăbește la căpătâiul muribundului, dar furiosul Don Carlo, cu ultima rămășiță de putere, își ucide sora, care moare în brațele iubitului său. Disperat, Alvaro se sinucide pentru a fi împreună cu Leonora în eternitate.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius