Din Bucureștiul de altădată: Grădinile brâncovenești
Grădinile bucureştene au ajuns la mare cinste în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, mare iubitor de artă şi de cultură, spirit deosebit de rafinat pentru epoca sa.
În documentele emise în timpul lui Brâncoveanu sunt amintiţi doi grădinari şefi ai săi: unul Toma, de pe la 1695, celălalt, Frîncu, pe la 1701. În subordinea grădinarului şef se aflau 20 de grădinari, ceea ce demonstrează amploarea grădinii domneşti. În mijlocul ei, pe la 1707, din ordinul lui Brâncoveanu, s-a ridicat un mare pavilion sau chioşc, împodobit cu coloane sculptate şi cu picturi. Pavilionul sau chioşcul era folosit de voievod ca sufragerie în timpul verii, dar şi ca loc de odihnă, după masă.
Referindu-se la această grădină, celebrul secretar al domnului, Del Chiaro afirmă că "era foarte frumoasă, de formă pătrată şi desenată după bunul gust italian".
Călătorul englez Chishull, care a sosit la curtea lui Constantin Brâncoveanu în anul 1702, laudă grădinile domneşti pe care le-a văzut în Bucureşti şi aminteşte de grădinile şi curţile foarte întinse "ale caselor boiereşti din oraş", precum şi de "viile şi grădinile foarte îngrijite" aflate lângă Mănăstirea Cotroceni.
Tot în acea perioadă, între mănăstirile Sfinţii Apostoli şi Antim, pe malul drept al Dâmboviţei, se afla renumita grădină a Stolnicului Constantin Cantacuzino care, pe lângă zona de distracţie, mai cuprindea o livadă şi un heleşteu bogat în peşte.
În apropiere de Mănăstirea Antim se afla şi grădina boierilor Rudeni, pomenită într-un document din 7 iunie 1766, când se face o cercetare "asupra locului pă unde au fost din început curtea şi grădina boierilor Rudeni. Dau mărturie Drăghici băcanul i Nica Călăreţul şi Dragomiriţă, ce au fost grădinar la boerii Rudeni, oameni bătrâni de câte 60 de ani."
foto: bucurestiivechisinoi.ro
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius