https://provinciacrisana.files.wordpress.com/2017/03/getimage-1.jpg?w=150&h=100&crop=1 150w, Ghețarul de sub Zgurăști, este cunoscută și ca Peștera-aven și adăpostește cel mai mare lac subteran din România. Peștera se află în comuna Gârda de Sus, județul Alba, în Munții Bihorului pe versantul abrupt ce coboară din Dealul Mununa spre Valea Ordâncușii, la altitudinea de 921 m. Se ajunge la ea fie urcând din Valea Ordâncușii pe versantul drept o potecă abia vizibilă ce începe aval de Peștera Poarta lui Ionele, fie coborând din Dealul Mununii, din marcajul cruce roșie care duce din comuna Gârda de Sus la Cabana Scărișoara. Prima mențiune a peșterii a fost făcută de R. Jeannel și Emil Racoviță (1929), care dau o descriere, o schiță de hartă și prezintă diferite fenomene hidrologice, biologice și meteorologice. Ei denumesc peștera „Ghețarul de la Zguraști”. În versantul abrupt al Văii Ordâncușii, pe o porțiune limitată se formează o platformă, care este perforată de deschiderea unui aven, care are diametru de 40 m. În peretele lui nordic, se deschide o dublă arcadă: la dreapta un mare portal de 20 m lățime și 30 m înălțime, iar la stânga un portal mai mic, de 10 m lățime și 3—4 m înălțime. Deasupra acestor deschideri peretele avenului mai are până la buză circa 50 m înălțime. În aven se coboară fără dificultate cei 30 m prin colțul de sud-vest și se ajunge pe marele grohotiș care se prelinge pe sub cele două portaluri. La jumătatea acestei pante în peretele din dreapta pe lângă care coborâm se deschid două mici guri de galerii. Cea inferioară se închide la câțiva zeci de metri dar cea superioară mai complicată se termină în abruptul muntelui, formând cea de-a II-a intrare a peșterii. După portal, se mai coboară circa 30 m și se ajunge într-o vastă sală, impresionantă prin dimensiuni, care este luminată de lumina care se revarsă prin marele portal. Sala este alungită est-vest, are circa 120 m lungime, 60 m lățime, 50 m înălțime și fundul plat, constituit din argilă, pe care se dezvoltă o bogată vegetație de mușchi. De peretele opus intrării este lipit un grohotiș, care se întinde pe o mare lungime și care ajunge la o înălțime de circa 25 m fața de fundul sălii. De jur împrejurul sălii diverse nivele de argilă indică înălțimea până la care se ridică apa, nivelul maxim fiind la circa 25 m, când întreaga sală este inundată și transformată în lac. Din Sala Mare se pornesc patru galerii la diferite nivele. În extrema stângă găsim „Galeria U” ca o nișă descendentă de 4 m ce începe la nivelul sălii cu o deschidere de 50 cm. Ea se înalță apoi la 2 m diametru, terminându-se cu un puternic colmataj de argilă. Urmează spre dreapta „Galeria V” care după câțiva zeci de metri debușază în Sala de sub Poartă. În partea opusă sala urcă ca apoi să cadă într-o săritoare de 2 m terminându-se în Sala Sifonului. Următoarea galerie „Galeria H” e ceva mai sus și paralela cu „V” dar strâmtă și joasă. Aici a fost montată o poartă metalică, Poarta Egoiștilor. Galeria se termină în tavanul Sălii de sub Poartă de care o leagă două puțuri. Ultima, „Galeria Y” începe câțiva metri mai la dreapta, este neinteresantă și se termină după 40 m.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius