Georg Daniel Teutsch

[altmariusistoric2]

Georg Daniel Teutsch

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Georg Daniel Teutsch
Locul nașterii	Sighișoara
Data nașterii	12 decembrie 1817
Locul decesului	Sibiu
Data decesului	2 iulie 1893
naționalitate	sas
Opere	:teologie
modifică cadru

Georg Daniel Teutsch (n. 12 decembrie 1817, Sighișoara - d. 2 iulie 1893, Sibiu) a fost un episcop evanghelic sas din Transilvania în secolul al XIX-lea. Și-a desfășurat activitatea ca dascăl, teolog, istoric și politician.

Biografie

S-a născut în 12 decembrie 1817 în Sighișoara, pe atunci reședința comitatului Târnava Mare, într-o familie modestă de mici meseriași. Tatăl său Martin Benjamin Teutsch a fost căsătorit cu Maria Katharina Weiß, Georg Daniel fiind al doilea fiu din patru copii.

A urmat ciclul primar și gimnazial al "Școlii din Deal", gimnaziul evanghelic din Sighișoara, (azi Liceul Teoretic Josef Haltrich), pe care l-a terminat cu examen de bacalaureat (Maturitätsprüfung) în 31 iulie/1 august 1837. Studiul universitar în istorie și teologie evanghelică îl începe în toamna aceluiași an la Viena și îl continuă în anul următor de studiu la Berlin, fiind nemulțumit de calitatea învățământului protestant din Viena. După terminarea celui de al doilea an de studiu revine în Sighișoara terminându-și studiile ca autodidact. Este meditator la familiile Magay din Alba Iulia și Baksay din Șoimuș, Hunedoara. În acest timp se folosește pentru studiu de biblioteca Batthyany, înființată de episcopul catolic Ignațiu Batthyany în Alba Iulia și biblioteca Brukenthal din Sibiu, ambele bogate în manuscrise și cărți despre istoria Transilvaniei.

În 1842 revine la Sighișoara iar în 3-4 ianuarie anul următor își termină studiul cu disertație susținută în istorie, pedagogie și teologie. Devine lector la "Școala din Deal" din Sighișoara în 1842, co-rector în 1845 și rector (director) între anii 1850-1863.

Schimbă învățământul cu teologia, fiind ales preot evanghelic în Agnita, comitatul Târnava Mare, în 1863. A fost ales episcop al Bisericii Evanghelice din Transilvania în data de 19 septembrie 1867, funcție pe care a ocupat-o până la moarte.

A fost căsătorit de două ori. Cu prima soție, Charlotte Berwerth, se căsătorește în 1845, dar aceasta moare la nici un an după căsătorie. Sr recăsătorește cu sora acesteia, Wilhelmine. (Friedrich Teutsch, unul din copii lor, a fost episcop evanghelic săsesc în perioada 1903-1932.)

Școala generală din Agnita îi poartă astăzi numele.

Preocupări profesionale și extraprofesionale.

Activitatea sa poate fi împărțită în trei domenii mari: învățământ, teologie, politică. Toată activitatea depusă a fost menită să păstreze integritarea culturală, economică și teritorială a "națiunii săsești" (Sachsenvolk). Pentru împlinirea acestui scop se folosește deseori de istoria "națiunii săsești" din Transilvania pe care a studiat-o dealungul anilor ca istoric.

Învățământ

Cea de învățător/profesor este prima profesie exercitată 21 de ani (din care 13 ani ca director) din 1842 până în 1863 când trece conform tradiției acelor ani la cea de preot, educația lui școlară permițând acest lucru. "Școala din Deal" este dezvoltată și reformată în perioada activității sale, fiind cel mai renumit liceu german al acelor timpuri (alături de "Gymnasium Academicum" Liceul Brukenthal din 1921 din Sibiu și Liceul Honterus din Brașov). Seminarul pedagogic de 2 ani este prelungit la trei ani, aici fiind pregătiți educatori și preoți săsești. Reforma școlară uniformizează învățământul primar, gimnazial și seminariile din școlile săsești. Este președintele comisiei de examinare pentru candidații din învățământ și teologie. Pentru o pregătire mai bună a viitorilor dascăli, înființează spre sfârșitul vieții sale în 1891 seminarul din Sibiu. Nu a uitat nici agricultura pe care a impulsionat-o prin diferite activități organizate cu participarea lui.

În această perioadă intră și revoluția din 1848, Teutsch fiind căpitan în garda civilă sighișoreană. Aceasta s-a alăturat trupelor imperiale, câștigând războiul civil în 13 august 1849 împotriva armatei maghiare comandate de Józef Bem.

Teologie

Ca preot, pune în aplicare reforma bisericească decisă pentru laicizarea bisericii, hotărâtă în 1861 (pe care a formulat-o ca referent alături de J.A.Zimmermann). Dezvoltă activitățile laice comunitare și ocupă diferite funcții în conducerea Bisericii Evanghelice din Transilvania.

Este adeptul teologiei istorice, caută contact cu moștenirea lui Isus și încearcă să înțeleagă drumul creștinismului în contextul istoric de până atunci. Este adept al dreptului rațiunii de a sta mai presus de dogme neverificabile, în venire în catolicismul celei de a doua jumătăți a secolului XIX-lea, duhul omului având dreptul de a se desfășura liber așa cum spune și învățătura protestantă.

Între anii 1876-1886 nu se poate opune ieșirii din Biserica evanghelică săsească a celor 16 comunități evanghelice cu credincioși maghiari pentru că a trebuit să țină seama de evoluția politică în Imperiul austro-ungar.

Politică

Fiind adept al autonomiei comunității săsești din Transilvania, termină unirea comunităților săsești în Biserica evanghelică săsească. Caută păstrarea integrității lingvistice și culturale săsești, opunându-se în cea de doua jumătate a secolului XIX cu vehemență politici de maghiarizare a învățământului și administrației, ordonat de Guvernul de la Pesta. În activitatea sa de politician se folosește deseori de actele istorice încheiate în secolele precedente. Reorganizând structurile bisericii evanghelice săsești a reușit să prevină infiltrarea și asimilarea maghiară a acesteia.

Între anii 1863 - 1865 este ales în Consiliul imperial din Viena și este numit deputat al casei imperiale în adunarea obștească din Sibiu. În anul 1866 este numit reprezentantul sașilor din regiunea Cincu în delegația Ardealului în Adunarea Națională din Budapesta. Renunță la acest mandat în 1868, când devine episcop.

Istorie

Lipsa unei istorii scrise a comunității săsești o constată încă din timpul gimnaziului, fiind preocupat încă de pe atunci de documentarea istoriei strămoșilor săi. Între anii 1852-1858 scrie istoria sașilor până la anul 1699. Continuă studiul și documentarea istoriei în toți anii ulteriori studiului, cunoștințele sale despre istorie dându-i multe argumente pro sau contra actelor politice pe care le-a trăit ca politician și/sau episcop.

A fost corespondent la multe cotidiene și jurnale, unde și-a exprimat punctul de vedere, a fost președinte sau membru în asociații diferite, omagiat fiind cu titlul de Doctor Honoris Causa a Universității de științe juridice din Berlin, și în 1882 a Universității de filosofie din Jena.

Monumentul său, ridicat în anul 1899, se află în fața Bisericii evanghelice din Sibiu (Catedralei Evanghelice din Sibiu).

Bibliografie

1. Friedrich Teutsch: Georg Daniel Teutsch-Geschichte seines Lebens. [Georg Daniel Teutsch – Istoria vieții sale] Sibiu Tipar și editură W.Krafft 1909

2. Friedrich Teutsch: Geschichte der Siebenbürger Sachsen: Für das sächsische Volk. IV Band (1868-1919) [Istoria sașilor din Transilvania : Pentru poporul săsesc vol IV (1868-1919)].Sibiu Tipar și editură W.Krafft 1926

3. Ludwig Binder , Josef Scheerer : Die Bischöfe der Evanghelischen Kirche A.B. in Siebenbürgen II - Teil. Die Bischöfe der Jahre 1867-1969 . 1980 Böhlauverlag KölnWien [Episcopii Biserici evanghelice CA sin Transilvania. Editura Böhlau Köln Viena]

Legături externe

• de0Erich Wenneker: Teutsch, Georg Daniel în Biografii din bibliografia lexiconului bisericesc (BBKL). Bd. 11, Herzberg 1996, ISBN 3-88309-064-6, Sp. 733–736.

• de Literatură despre Georg Daniel Teutsch în catalogul Bibliotecii Naționale a Germaniei