Gen. Nicolae Pleșiță: «Cu acordul lui Gorbaciov, Leana voia să-l răstoarne pe Ceaușescu»

[altmariusistoric]

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/gen-nicolae-plesit...

Generalul Nicolae Pleșiță relatează în cartea Ochii și urechile poporului despre o conspirație inițiată de Elena Ceaușescu la adresa Cabinetului nr. 1 (1986-1987). Schița cu membrii guvernului a ajuns și la cunoștința lui Mihail Gorbaciov prin intermediul lui Constantin Olteanu, propus prim-ministru. În cele din urmă, totul a fost un simplu foc de paie, „guvernul fantomă” inițiat din dorința Elenei Ceaușescu nebeneficiind de suportul ofițerilor de Securitate.

Nicu a transmis mesajul la ruși

Care au fost conspiratorii principali împotriva lui Ceaușescu?

Ai lui. În 1986-1987, ei au pus la cale răsturnarea lui. I-au consultat până și pe ruși. Leana era atât de orbită de dorința de a fi președinte măcar o zi, încât era în stare să colaboreze și cu dracul. După ce a făcut „guvernul”, Nicu a transmis mesajul la ruși. Pentru mine a fost o surpriză enormă. Când a aflat de toată povestea, Postelnicu a refuzat să primească informația. A leșinat de frică. „Cum să mă duc eu la tovarășuʼ să-i spun că tovarășuʼ Nicu nu știu ce face contra lui?” Pe atunci, tovarășuʼ Nicu pe chestia Buzăului, unde s-a făcut că face armata la aviație, la Ianca, stătea într-un apartament în târg, unde băieții serveau fetițe de liceu. Toți au fugit ca de dracuʼ când au văzut despre ce este vorba. Lucrurile evoluaseră atât de mult, încât Postelnicu nu s-a mai putut băga între ciocan și nicovală.

A venit colonelul B. la mine cu această informație. „Tovarășuʼ general, n-am spus la nimeni în afară de dvs., care mi-ați fost șef mult timp”. N-am spus nimănui după 1989. Conspiratorii au căzut pe tehnică. Nici un ofițer de Securitate nu fusese implicat de partea Leanei. Până la Postelnicu, toți șefii l-au flituit pe colonelul B. „Nu mă băga pe mine în așa ceva!”, i-a zis generalul Neagoe. Unul din „guvernul-fantomă” s-a dus cu lista de propuneri la Gorbaciov. Nicu trebuia să fie secretar general al PCR, Ceaușescu – președinte de onoare, iar Leana – președinte executiv. Prim-ministru ar fi fost Constantin Olteanu, care s-a dus și la Moscova. El i-a spus lui Gorbaciov că în cadrul perestroikăi din România se va face această schimbare. Datorită serviciilor de informații, conspirația a fost dezvăluită de colonelul B.

„Ne ascultă”

Și B. avea doar două alternative: să încerce să intre la Ceaușescu, dar nu ajungea acolo, sau să atace direct gruparea rebelă din clan. Totul s-a produs prin munca de protecție, ca în cazul Monicăi Lewinsky pentru Bill Clinton. Informativ, nu-i urmăream pe nomenclaturiști, că nu ne dădeau voie, dar ei erau speriați. Intrase spionomania în ei în așa hal, încât nu mai aveau curajul să vorbească liber cu mine. Când mergeam la ea, Suzana Gâdea îmi făcea semne disperate spre telefon: „Ne ascultă!”... Toți fugeau. În această atmosferă generală, serviciile secrete au trebuit să facă muncă de protecție. Nu pentru că era Ceaușescu. Putea fi și Stan țiganuʼ. Aaa, că în cadrul măsurilor pică și Monica Lewinsky? Asta-i altă brânză. Munca de informații n-are hotare. Chiar dacă ieșeau și lucruri necurate. Șefii lui B. își făcuseră și calcule oportuniste: dar dacă izbutește complotul Leanei, ce se alege de mine că m-am dus la Ceaușescu?

Sursă:

Viorel Patrichi, Ochii și urechile poporului – Convorbiri cu generalul Nicolae Pleșiță, Editura Ianus Inf, 2001