Gaudeamus - Operele complete ale optzeciștilor dispăruți

[altmariusbook]

Publicat: Ieri, 10:04

Cînd Radu Cosașu a primit premiul Uniunii Scriitorilor pentru Opera omnia s-a codit să-l primească. Se simțea onorat, firește, dar cu vechea lui temere de ateu superstițios, că mai întîi e, totuși, cuvîntul, se gîndea că acel premiu, pentru toată opera lui, avea ceva de lespede tombală. Drept care l-a acceptat, sub rezerva că va scrie mai departe, trădînd astfel premiul pentru care ar fi trebuit să pună condeiul în cui. Sau, după formula lui, asta eraOpera omnia lui de pînă atunci.

 La Gaudeamus, în acest an, mi-a fost dat să asist la lansarea a trei volume din operele complete ale prietenilor mei optzeciști, Mircea Nedelciu și Gheorghe Crăciun. În timpul vieții amîndoi au publicat la aceeași editură, Cartea Românească. Moartea i-a despărțit pe cei doi prieteni, amîndoi dispăruți timpuriu. Astfel că lui Gheorghe Crăciun îi apar operele complete la Cartea Românească, în timp ce cărțile și manuscrisele lui Mircea Nedelciu sînt publicate la Editura Paralela 45.

 Nu intru în detaliile acestei despărțiri postume, care țin de alegerea făcută de urmașii lor. Bucuria mea a fost că și unul și celălalt au cititori în continuare, și nu numai cititorii optzeciști, ci și tineri care nu i-au cunoscut, dar care i-au „descoperit” literar în ultimii ani. Căci clasicizarea poate însemna și o lungă perioadă de uitare, nu numai o operațiune de recuperare. La noi, cel puțin, există clasici în viață despre care nu mai vorbește aproape nimeni, ca să nu mai pomenim de clasicii recent dispăruți care par vînați de uitare. Așa că cei care îi evaluau pe acești doi mari optzeciști, încă de cînd erau în viață, dar și imediat după ce au murit, drept victime sigure ale timpului, au acum posibilitatea să-și retragă cuvintele.

Ceea ce mă irită însă în continuare e că alți mari scriitori dispăruți ai acestei generații, poetul Ion Stratan și prozatorii Ioan Lăcustă și Sorin Preda nu-și găsesc editorii care să le publice operele complete, deși toți trei au însemnat și înseamnă repere neîndoielnice și de lungă durată într-o literatură unde la fiecare treizeci, cel mult patruzeci de ani, descoperim că cei care ocupă locurile de frunte, n-au ce căuta acolo.În schimb ne trezim că mari scriitori au fost ținuți la distanță de critici literari care au avut și au socoteli personale din care nu ieșeau (ies) bine decît scriitorii lor de casă.

Cristian Teodorescu