Gaudeamus - O sectă (1)

[altmarius]

 

Publicat: Ieri, 15:20

În rîndul vînătorilor de autografe, care sînt ei înșiși o sectă, există o subsectă, aceea a bibliofililor de tot felul. Uneori sînt greu de deosebit. Vînătorul de autografe citește de obicei cărțile pe care vrea să aibă și semnătura autorului, dacă nu chiar o dedicație. Un volum cu autograf  îți dă o relație personală cu autorul, chiar dacă el nu te cunoaște și te uită imediat ce ți-a semnat cartea, m-a lămurit o doamnă care a stabilit asemenea relații personale cu Nichita Stănescu și cu Marin Preda, dar și cu scriitori de mai încoace. Pentru ea fiecare dedicație e ca madlena lui Proust. Îi amintește de cîte o mică poveste de la lansarea cărții. Cînd a avut loc și unde, cîtă lume era și cine a mai vorbit despre carte în afara autorului.

Doamna asta are nenumărate astfel de amintiri de la lansările de carte de dinainte de 1989, de la tîrgurile de carte de după 1990. Ar putea scrie un volum despre aceste madlene editoriale și despre viața ei. Are și o oralitate bine ținută sub control, încît i-am propus să folosească un reportofon, înainte de a se apuca de scris, dar doamna, cu care sînt în relații de ce mai faceți?, la cei un pic peste șaizeci de ani ai săi, e mulțumită cu rolul ei de cititoare și cu poveștile cu scriitori pe care le spune prietenelor.

Dacă ea, bucureșteancă, n-are decît autografe cu sau fără dedicație din partea scriitorilor care, cum să spun, „contează”, adică nu i-au scăpat, în afară de români, nici „domnul Eco”, nici „domnul Llosa”, nici „domnul Orhan Pamuk”, plus alte celebrități mai mult sau mai puțin universale, un distins profesor din Ploiești, colecționar și el de autografe, n-a ratat nici un scriitor care și-a lansat vreo carte în urbea lui. Distinsul ploieștean ar putea scrie, la rîndul său, o cronică despre scriitorii de toată mîna care și-au lansat cărți în acest oraș, despre care locuitorii săi pur sînge afirmă că are un cartier în plus față de cele știute, Bucureștiul.

Mai știu un asemenea vînător pătimaș de autografe din Constanța. Pe vremea lui Ceaușescu, omul avea o mică funcție de activist cultural. Mică, dar rîvnită și de alții. Pentru el aceste autografe erau un blindaj în fața concurenței locale. În acest scop, se ducea, vara, la vila scriitorilor de la Neptun și îi pîndea răbdător pe autorii care își făceau concediul acolo. După ce își făcea plinul la dedicații, se lăuda prin oraș că se întîlnise cu prietenii lui, cutare și cutare, mulți și importanți, care-i dăduseră și cărțile lor, cu autograf.

Cristian Teodorescu