Gaudeamus - Modelul

[altmariusbook]

Publicat: Ieri, 06:41

 

În prima mea copilărie eram convins că scriitorii sînt ori morți, ori foarte bătrîni. Mama îmi vorbea cu respect despre această îndeletnicire. Asta n-o împiedica să spună despre vecinul nostru de la parter, scriitorul, că era întreținutul unei coafeze. Tipul făcea parte dintre nefericiții reprezentanți ai scriitorimii care n-aveau nume cunoscut, ci doar orgoliu profesional, poate și carnet de membru al breslei.

La școală, aveam vreo 11 ani, am văzut primul scriitor de care auzisem. Era poetul Al. Andrițoiu, care avea o poezie în cartea de română și un băiat în clasa a cincea la noi la școală. In fața unei clase pline cu cititori premianți și cu ciudații școlii, poetul ne-a dat lecții de versificație, la tablă. Nu mi-a făcut cine știe ce impresie. N-avea barbă ca Ion Creangă și nici plete ca Eminescu, dar marele lui defect mi se părea că era tatăl unuia dintre noi.

Cînd aveam aproape 13 ani și scriam poezii „clasice”, adică îl paștișam silitor pe Eminescu, tatăl meu adoptiv îl invită la noi acasă pe un poet care avea și barbă și plete și căruia tocmai ce-i apăruse o carte, Baladele singaporene. Tudor George îmi acordă o audiență de vreo cinci minute și-mi spune că cine vrea să scrie poezie trebuie să citească și poeți în viață. Sper că bardul Ahoe, care a jucat rugbi, se află undeva în Raiul poeților, fiindcă el mi-a spus primul că pînă mă pun la punct cu poezia, aș putea să scriu proză, ca să-mi fac mîna.

Pe atunci meseria de scriitor avea cel puțin două reputații, care se băteau cap în cap. Prima era că scriitorii ajung în pușcărie pentru ceea ce scriu. A doua, că cine scrie „ce trebuie”  ajunge mare și tare. A treia, radicală, că la noi asta nu e o meserie, cu citate din clasici.

Pănă în 1990 scriitorul n-a fost recunoscut la noi în nomenclatorul meseriilor, care nu recunoștea decît profesia de scriitor pe vagoane. Ulterior însă, ce să vezi, respectul față de această meserie, în sfîrșit recunoscută, a tot scăzut, direct proporțional cu veniturile din cărți ale majorității scriitorilor. Așa că, acum, dacă spui că ești scriitor, chiar dacă ești o celebritate, nu te mai întreabă nimeni dacă ai și carnet, ci doar dacă ești în stare să trăiești din asta.

 

Cristian Teodorescu