Gaudeamus - Critica pe necitite

[altmariusbook]

 

Publicat: Ieri, 08:44

 

Acum vreo doi ani, la Gaudeamus, într-o aglomerată zi de sîmbătă, un  autor stimabil umbla agitat pe culoare și le spunea cunoscuților că la ora 12 își lansează o carte la editura cutare. Se duce apoi și la Paul Daian, omul cu goarna, și-l face de anunță și el: „Lume, lume!!! Nu ratați lansarea de la ora 12 la standul editurii cutare...”

 La ora fatală, se adunaseră cam douăzeci de persoane la locul anunțatei fapte. Autorul, pierit de emoție, îi zice criticului pe care-l invitase să vorbească să mai stea nițel, că mai erau cititori care-i promiseseră că vin. Moderatorul editurii face o probă de microfon și spune că în cinci minute începe lansarea. La și cinci începe să vorbească despre carte și despre autor. Publicul, cam tot atît.

Apoi, după tipic, moderatorul îi trece microfonul criticului care, mai întîi, spune o glumiță de încălzire. Publicul rîde. Criticul spune încă o glumiță. Publicul rîde și mai tare. Încîntat dinspre partea atmosferei, vorbitorul trece la autor. Un romancier excepțional care... și-l firitisește așa, vreo cinci minute. După care criticul mărturisește zîmbind: „Nu i-am citit cartea, dar...” voce din public, tare: „Dacă n-ai citit-o, ce cauți aici?!” „Despre anumiți romancieri, precizează criticul cu o voce și mai răspunătoare, putem fi siguri că au mai scris o carte bună, chiar înainte de a o citi!”  

Romancierul se albise la față și cînd a văzut că unii pleacă strigă disperat: „Domnul critic a glumit!” Criticul însă o ținea pe-a lui. De o carte bună îți dai seama încă de la titlu: „Ce sună mai înălțător decît Război și pace? Cîtă profunzime! Sau decît Idiotul?” „Mai ales Idiotul!” se aude, neîndurătoare, vocea din public, urmată de niște rîsete la fel de neîndurătoare.

Cristian Teodorescu