Gaudeamus - Ce mai înseamnă un premiu literar, la alții și la noi

[altmarius]

Publicat: Ieri, 00:49

 

Înaintea acordării premiilor literare importante,  discuțiile din mass media despre posibilii laureați, plus pariurile pe numele cîștigătorului, cum sînt cele dinaintea anunțării premiantului Nobelului literar,  aduc literatura în centrul atenției publicului. Premiile stîrnesc și curiozitatea celor care nu se omoară cu cititul, încît chiar comentatorii care nu cred în competițiile literare sînt de acord că ele contează în relația publicului cu cartea.

Dacă în Franța marile premii literare n-au decît o valoare financiară simbolică, laureații lor și editurile care-i publică beneficiază, an de an, de o popularitate care le aduce creșteri spectaculoase de tiraje – și de vînzări, evident! Asta și face competiția atît de palpitantă, iar un mare premiu Goncourt, care nu poate fi luat decît o dată în viață, îi aduce cîștigătorului nu numai glorie, ci și venituri respectabile.

 Premiul Cervantes, pentru autorii spanioli și de limbă spaniolă, le conferă laureaților un spor de faimă, dar și un cec substanțial de 125 000 de euro. La fel cum Man Booker Prize, pentru romancierii de limbă engleză, îi fericește pe cîștigători și cu prestigiu internațional și cu 50 000 de lire sterline.

 Nu iau la rînd premiile literare cele mai cunoscute. Nici controversele și uneori scandalurile pe care le stîrnesc. La capitolul controverse și scandaluri în capul listei se află de mulți ani Premiul Nobel. Cecul aferent, în valoare de 1,2 milioane de dolari, îl așază pe primul loc în topul premiilor literare. Iar scriitorii care-l obțin au parte și de o creștere explozivă a tirajelor, iar cărțile celor mai puțin cunoscuți dintre laureați sînt traduse imediat în mai toate țările lumii.

România nu oferă, la această oră, nici un premiu internațional. Spre deosebire de cehi sau de polonezi. Și nici cu premiile pentru autori români nu stăm prea bine. Cele cît de cît consistente financiar au dispărut, iar un premiu de prestigiu, cum  e Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” , pentru întreaga operă, a fost umbrit anul trecut de un întristător scandal asupra corectitudinii jurizării. Asta în timp ce an de an numărul cititorilor  de la noi scade. Firește că nu putem pune asta pe seama faptului că premiile literare din România atrag tot mai puțin atenția asupra lor, dar, după cum remarcă editorii autohtoni un premiu  prestigios îi poate face pe cei care citesc o carte pe an să mai citească una, măcar de curiozitate.

Cristian Teodorescu