Gândul zilei - 7 decembrie 2019

[altmariustotal catolic]

7 decembrie 2019 Sfinţenia căsătoriei şi a familiei Din constituţia pastorală despre Biserica în lumea contemporană Gaudium et spes a Conciliului al II-lea din Vatican (Nr. 48)   Bărbatul şi femeia care, prin legământul conjugal, nu mai sunt doi, ci un singur trup (Mt 19,6) îşi oferă unul altuia ajutor şi slujire prin unirea intimă a persoanelor şi faptelor lor; în felul acesta, ei experimentează sensul unităţii lor şi îl aprofundează tot mai deplin. Această unire intimă, dăruire reciprocă dintre două persoane, precum şi binele copiilor, pretind fidelitatea deplină a soţilor şi unitatea indisolubilă dintre ei. Cristos Domnul a copleşit cu binecuvântări această iubire cu multe aspecte, născută din izvorul divin al dra­gostei şi constituită după modelul unirii lui cu Biserica. Într-adevăr, după cum Dumnezeu i-a ieşit odinioară în întâmpinare poporului său cu legământ de iubire şi fidelitate, tot astfel, acum, Mântuitorul oamenilor şi Mirele Bisericii iese în întâmpinarea soţilor creştini prin sacramentul Căsătoriei. Mai mult, el rămâne cu ei pentru ca, aşa cum el însuşi a iubit Biserica şi s-a dat pe sine pentru ea, tot astfel, şi soţii, prin dăruire reciprocă, să se iubească unul pe altul în fidelitate perpetuă. Autentica iubire conjugală este asumată în iubirea dumnezeiască şi este călăuzită şi îmbogăţită de puterea răscumpărătoare a lui Cristos şi de acţiunea mântuitoare a Bisericii, pentru ca soţii să fie realmente duşi la Dum­nezeu şi ajutaţi şi încurajaţi în misiunea lor sublimă de tată şi mamă. De aceea, soţii creştini sunt întăriţi şi, într-un fel, consa­craţi printr-un sacrament special în vederea îndatoririlor şi a demnităţii lor; îndeplinindu-şi prin puterea acestuia misiunea conjugală şi familială, pătrunşi de spiritul lui Cristos, prin care întreaga lor viaţă este străbătută de credinţă, speranţă şi iubire, ei se apropie tot mai mult de propria desăvârşire şi de sfinţirea reciprocă, contri­buind astfel împreună la preamărirea lui Dumnezeu. Aşadar, precedaţi de exemplul părinţilor şi de rugă­ciunea în familie, copiii şi toţi aceia care trăiesc în mediul familiei îşi vor găsi mai uşor calea spre împlinire umană, spre mântuire şi sfinţenie. Cât despre soţi, înzes­traţi cu demnitatea şi cu misiunea de tată şi mamă, îşi vor împlini cu râvnă îndatorirea de educatori, mai ales pe plan religios, care este, în primul rând, a lor. Copiii, ca membri vii ai familiei, contribuie în felul lor la sfinţirea părinţilor. Într-adevăr, prin recunoştinţa, pietatea filială şi încrederea lor, vor răspunde la binefa­cerile primite de la părinţi şi îi vor sprijini, ca nişte adevă­raţi fii, în greutăţi şi în singurătatea bătrâneţii.