O damă din aristocraţia madrilenă se duse să o viziteze pe o contesă, prietenă foarte bună de-a sa. Nu o găsi acasă şi, observând că pianul era plin de praf, scrise cu un deget pe capac: „Scroafă”. Câteva zile după aceea se aflau împreună în casa unei prietene comune, iar aristocrata îi spuse contesei: – Am fost acum câteva zile la tine, dar tu nu erai acasă. – Ştiu, dragă – îi răspunse insinuant contesa. Ţi-am văzut semnătura pe pian.
Una este a atenţiona pe cineva de greşeala sa şi alta a-l umili. Prima este un act creştinesc, a doua, nu.
Când vedem pe un frate că nu face bine sau greşeşte, trebuie să-l ajutăm, cu delicateţe, care înseamnă caritate, să vadă greşeala sa şi să-l încurajăm să o corecteze. Aceasta se poate face atunci când se iubeşte. Dacă nu se iubeşte, în mod normal se compătimeşte.
Dacă ceea ce pretindem nu este a ajuta, dacă nu ne mişcă dragostea, nu doar că nu facem bine, dar dăunăm
1. Radu Sorescu - Petre Tutea. Viata si opera 2. Zaharia Stancu - Jocul cu moartea
3. Mihail Sebastian - Orasul cu salcimi
4. Ioan Slavici - Inchisorile mele
5. Gib Mihaescu - Donna Alba
6. Liviu Rebreanu - Ion
7. Cella Serghi - Pinza de paianjen
8. Zaharia Stancu - Descult
9. Henriette Yvonne Stahl - Intre zi si noapte
10.Mihail Sebastian - De doua mii de ani
11. George Calinescu Cartea nuntii 12. Cella Serghi Pe firul de paianjen…
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius