Gândul zilei - 22 iulie 2019

[altmariustotal catolic]

22 iulie 2019 Cuvântul Tatălui împodobeşte, orânduieşte şi cuprinde toate Din Discurs împotriva păgânilor, de sfântul Atanasiu, episcop  (Nr. 40-42: PG 25, 79-83)  Tatăl preasfânt al lui Cristos, care se află mai presus de orice realitate creată, asemenea unui conducător exce­lent, prin propria sa înţelepciune şi prin propriul său Cuvânt, Cristos, Domnul şi mântuitorul nostru, conduce şi orânduieşte toate spre mântuirea noastră, făcând ceea ce i se pare că este bun. Într-adevăr, această lume este bună, aşa cum el a făcut-o şi cum noi o vedem, deoarece el a voit-o astfel, şi de acest lucru nimeni nu ar putea să se îndoiască. Dacă mişcarea lucrurilor create s-ar face fără vreo raţiune şi lumea s-ar mişca la întâmplare, cineva ar putea, pe bună dreptate, să pună la îndoială ceea ce am spus mai sus. Dar dacă lumea a fost creată cu raţiune, înţelepciune şi ştiinţă şi a fost umplută cu toată frumu­seţea, atunci trebuie să admitem că cel care a creat-o şi i-a dăruit această frumuseţe nu este altcineva decât Cuvântul lui Dumnezeu.  Mă refer la Cuvântul care din natura sa este Dum­nezeu, care purcede de la Dumnezeul cel bun al tuturor lucrurilor, viu şi eficace; la Cuvântul care se deosebeşte de toate lucrurile create, şi care este Cuvântul propriu şi unic al Tatălui bun; la Cuvântul care luminează cu provi­denţa sa această lume pe care a creat-o. El, care este Cuvântul bun al Tatălui bun, a dispus ordinea tuturor lucrurilor, a unit lucrurile contrare între ele şi a făcut din ele o singură armonie. El, Dumnezeul unic şi unul-născut, Dumnezeul bun care purcede din Tatăl ca dintr-un izvor bun, împodobeşte, orânduieşte şi cuprinde toate.  Tatăl, care a făcut toate prin Cuvântul său veşnic şi a dat existenţă întregii creaţii, nu a voit ca aceasta să se mişte şi să meargă la întâmplare, ca nu cumva să se întoarcă în neant. Dimpotrivă, în bunătatea sa, prin Cuvântul său, care este şi el Dumnezeu, conduce şi susţine întreaga creaţie, pentru ca aceasta, luminată de conducerea, providenţa şi ordinea Cuvântului, să rămână trainică şi stabilă. Într-adevăr, creaţia este făcută părtaşă la Cuvânt, care purcede cu adevărat de la Tatăl, şi este susţinută de el în existenţă, ca nu cumva să cadă în neant. Acest fapt oricum s-ar produce dacă ea nu ar fi conservată de Cuvânt, care este chipul Dumnezeului nevăzut, primul născut din toată creaţia (Col 1,15), căci prin el şi în el au fost create toate, cele văzute şi cele nevăzute, şi el este capul Bisericii (cf. Col 1,16-18), aşa cum ne învaţă slujitorii adevărului în Sfintele Scripturi.  Aşadar, acest Cuvânt atotputernic şi preasfânt al Tatălui, care pătrunde toate lucrurile, care îşi desfăşoară pretutindeni puterea sa şi luminează toate realităţile, cele văzute şi cele nevăzute, le conţine şi le cuprinde pe toate în sine însuşi, astfel încât nici una să nu rămână în afara puterii sale. El oferă viaţa şi păstrează în existenţă toate lucrurile, pe fiecare în particular şi pe toate împreună.