Gândul zilei - 19 februarie 2018

[altmariustotal catolic]

Nu totul este caritate     O fetiţă de şase ani intră grăbită în biroul tatălui ei:     – Tati, dă-mi doi euro, pentru un om sărman ce strigă pe stradă.     – Ia de aici doi euro, draga mea. Bravo! Aşa-mi placi: să ai o inimă bună şi să te înduri de cei care suferă! Dar… de ce strigă?     – Păi… vinde îngheţată.     Era într-un seminar un vicerector în vârstă care în fiecare iarnă se întâmpla să se îmbolnăvească de gripă. Seminariştii se interesau în fiecare zi de sănătatea bolnavului de la cel care îl îngrijea. Era modalitatea de a afla dacă vor face sau nu orele pe care le aveau cu vicerectorul. Sărmanul bolnav era impresionat de interesul elevilor săi. Într-o zi, cel care îl îngrijea îi spuse:     – Don Jose, cât de mult ţin seminariştii la dumneavoastră! În fiecare zi mă întreabă despre dumneavoastră, să vadă cum staţi cu sănătatea.     Profesorul, care nu era atât de uşor de păcălit, îi răspunse:     – Nu totul este caritate, Manolo! Nu totul este caritate!     Câte fapte – în sine bune – sunt sterile şi-şi pierd din valoare din lipsă de bună intenţie, din lipsă de iubire!     Merită citit şi meditat, din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni, imnul dragostei (13,1-13). Dacă dau tot ceea ce am de pomană şi chiar dacă mă las să fiu ars de viu, „dacă nu am dragoste, la nimic nu-mi foloseşte” (1Cor 13,3).