Gândul zilei - 16 martie 2019

[altmariustotal catolic]

16 martie 2019 Cel care a dat viaţa, ne-a învăţat şi să ne rugăm Din Tratatul despre Rugăciunea domnească al sfântului Ciprian, episcop martir (Cap. 1-3: CSEL 3, 267-268) Fraţilor preaiubiţi, preceptele evanghelice nu sunt altceva decât învăţături divine, fundamente care edifică speranţa, piloni care întăresc credinţa, alimente care hră­nesc inima, timone care conduc pe cale, ajutoare pen­tru a obţine mântuirea; ele instruiesc minţile docile ale credincioşilor aici, pe pământ, şi îi conduc la împă­răţiile cereşti. Dumnezeu a voit ca multe lucruri să fie spuse şi ascultate prin profeţi, slujitorii săi; dar cu mult mai sublime sunt realităţile pe care le comunică prin Fiul său. Sunt cu mult mai mari lucrurile pe care Cuvântul lui Dumnezeu, care a fost prezent în profeţi, le proclamă acum cu propria voce, adică fără a mai porunci să i se pregătească drumul pe care vine, ci venind el însuşi, deschizându-ne şi arătându-ne drumul care tre­buie urmat. Astfel, în timp ce înainte rătăceam, nesoco­tiţi şi orbi, în întunericul morţii, acum, luminaţi de lumina harului, putem să mergem pe calea vieţii, călăuziţi şi conduşi de Domnul. El, printre sfaturile sale mântuitoare şi preceptele divine, cu care a venit în ajutorul poporului său pentru mântuire, a dat şi norma rugăciunii, ne-a sugerat şi ne-a învăţat ce anume trebuie să cerem. Cel care a dat viaţa ne-a învăţat şi să ne rugăm, cu aceeaşi bunătate cu care a binevoit să ne dea şi să ne ofere toate celelalte, şi aceasta pentru ca noi, vorbind Tatălui cu implorarea şi rugăciunea pe care ne-a învăţat-o Fiul, să fim ascultaţi mai uşor. El a prezis deja că va veni ceasul în care adevăraţii adoratori îl vor adora pe Tatăl în duh şi adevăr şi a împlinit promisiunea, pentru ca noi, primind duhul şi adevărul prin sfinţirea pe care ne-a dat-o, să-l adorăm cu adevărat şi în mod spiritual în harul darului său. De fapt, care rugăciune poate să fie mai spirituală decât aceea care ne-a fost dată de Cristos, de către care ne-a fost trimis şi Duhul Sfânt? Care rugăciune făcută Tatălui poate să fie mai adevărată decât aceea care a fost rostită de gura Fiului, care este adevărul? A ne ruga altfel decât ne-a învăţat el nu ar fi numai igno­ranţă, ci şi păcat, deoarece el însuşi a afirmat: Voi neso­cotiţi porunca lui Dumnezeu ca să stabiliţi tradiţia voastră (cf. Mc 7,9). Aşadar, fraţilor preaiubiţi, să ne rugăm aşa cum ne-a învăţat Dumnezeu, învăţătorul nostru. Este un mod prietenesc şi familiar a ne ruga lui Dumnezeu cu cuvin­tele sale, a înălţa la urechile sale rugăciunea lui Cristos. Să recunoască Tatăl cuvintele Fiului său atunci când ne rugăm; el care locuieşte înlăuntrul inimii noastre, să fie şi glasul nostru. Deoarece este avocatul nostru la Tatăl, să folosim cuvintele avocatului nostru atunci când, ca nişte păcătoşi, îl implorăm pentru păcatele noastre. Dacă el a spus că orice vom cere de la Tatăl în numele său ni se va da (cf. In 16,23), vom obţine mai sigur tot ceea ce cerem în numele lui Cristos, dacă vom cere cu rugăciunea sa.