Gândul zilei - 15 martie 2019

[altmariustotal catolic]

15 martie 2019 Circumcizia inimii Din Demonstraţiile episcopului Afraates (Dem. 11, Despre circumcizie, 11-12: PS 1, 498-503) Legea şi legământul au suferit schimbări radicale. De fapt, Dumnezeu a schimbat primul legământ, încheiat cu Adam, şi i-a impus lui Noe un alt legământ. Apoi a încheiat un altul cu Abraham, pe care l-a schimbat apoi cu cel pe care l-a încheiat cu Moise. Însă cum nici legământul mozaic nu era respectat, el a făcut o nouă alianţă cu ultima generaţie. Ea nu trebuie să mai fie schimbată. De fapt, lui Adam i-a impus să nu mănânce din pomul vieţii, lui Noe i-a apărut un curcubeu în nori, lui Abraham, ales deja datorită credinţei sale, i-a impus apoi tăierea împrejur, ca o caracteristică şi semn pentru cei ce vor urma. Moise a avut mielul pascal, ca ispăşire pentru popor. Toate aceste legăminte erau diferite unul de altul. Totuşi, adevărata tăiere împrejur, aprobată de cel care a dat acele legăminte, este cea despre care vorbeşte Iere­mia atunci când spune: Tăiaţi-vă împrejur inimile (Ier 4,4). Dacă a fost trainic legământul pe care Dum­nezeu l-a încheiat cu Abraham, şi acesta este trainic şi dura­bil şi nici nu se va putea stabili o altă lege din iniţiativa fie a celor care sunt în afara legii, fie a celor supuşi legii. De fapt, el i-a dat lui Moise legea cu toate rânduielile şi preceptele sale: însă, de vreme ce nu le respectau, a zădărnicit atât legea, cât şi preceptele ei, promiţând că va da un nou legământ, care, a spus el, va fi diferit de cel dintâi, chiar dacă dătătorul ambelor este acelaşi. Legământul pe care a promis că îl va da este acesta: Toţi mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei (Ier 31,34). În acest legământ nu mai este tăiere împrejur a trupului şi nici vreun semn distinc­tiv al poporului. Iubiţi fraţi, ştim cu certitudine că Dumnezeu, în dife­rite generaţii, a dat legi care au fost valabile până când i-a plăcut lui şi apoi s-au învechit, aşa cum spune Apostolul: În trecut împărăţia lui Dumnezeu a luat forme diferite în diferitele timpuri (cf. Evr 1,1). Totuşi, Dumnezeul nostru este adevărat şi preceptele sale sunt foarte sigure; fiecare legământ, la timpul său, a fost menţinut trainic şi adevărat şi cei care şi-au tăiat împrejur inima au viaţa pentru noua tăiere împrejur care se realizează în Iordan, adică în botezul primit pentru iertarea păcatelor. Iosue, fiul lui Nun, a poruncit să fie din nou tăiat împrejur poporul, cu un cuţit de piatră, atunci când a trecut Iordanul împreună cu poporul său; Isus, mântu­itorul nostru, face să fie din nou tăiate împrejur, prin tăierea împrejur a inimii, neamurile care au crezut în el şi care au fost spălate în Botez, şi i-a tăiat împrejur cu sabia care este cuvântul lui, mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri (cf. Evr 4,12). Iosue, fiul lui Nun, a introdus poporul în ţara pro­misă; Isus, Domnul nostru, a promis pământul vieţii tuturor celor care au trecut adevăratul Iordan şi au cre­zut şi au fost tăiaţi împrejur în intimitatea inimii lor. Aşadar, fericiţi cei care au fost tăiaţi împrejur în intimitatea inimii şi sunt renăscuţi din apele celei de-a doua tăieri împrejur. Ei vor primi moştenirea împreună cu Abraham, strămoş fidel şi părinte al tuturor neamu­rilor, deoarece credinţa sa i-a fost socotită ca dreptate.