Gândul zilei - 1 octombrie 2017

[altmariustotal catolic]

Şapte orbi şi un elefant     Au fost odată şapte orbi care erau prieteni şi-şi umpleau timpul discutând despre ceea ce se petrece în lume.     Într-o zi, ieşi la iveală problema „elefantului”. Niciunul dintre ei nu mai „văzuse” vreodată un elefant, aşa încât cerură să le fie adus unul pentru a afla cum arată. Unul îi atinse coastele, altul coada, altul trompa, altul un picior, altul o ureche etc. După aceea s-au întrunit pentru a discuta despre ceea ce au „văzut”.     – Un elefant este ca un perete – spuse cel care-i atinsese coastele.     – Nu, este ca o funie, spuse un altul.     – Este ca un piton – spuse al patrulea.     – Amândoi vă înşelaţi – spuse al treilea. Este ca o coloană care sprijină acoperişul.     – Este ca o pătură – spuse cel care îi atinsese urechea.     Şi tot aşa au continuat să discute la nesfârşit.     Câte discuţii nu ies din cauza acestei erori iniţiale: a te gândi că tu deţii tot adevărul. Adevărul total îl deţine doar Dumnezeu.     Nu e vorba ca un lucru să fie adevăr pentru cineva, iar pentru altcineva nu. Adevărul este adevăr: elefantul este elefant şi nimic mai mult. Eu pot să ating adevărul sau să-l ignor.     Însă chiar dacă ceea ce eu cunosc ar fi adevărat, niciodată aceasta nu reprezintă tot adevărul. Toţi orbii aveau dreptate, iar ceea ce spunea fiecare în parte era adevărat. Suma totală a ceea ce fiecare „văzuse” se apropia mai mult de adevărul complet decât ceea ce credea fiecare în parte. Eroarea stă în faptul că fiecare crede că ceea ce „a văzut” reprezintă totul şi, astfel, exclude ceea ce „a văzut” celălalt, pe când, din contră, nu face altceva decât să completeze.    E nevoie de umilinţă pentru a înţelege şi a accepta că despre nimic nu ştim totul.