Doi prieteni se întâlnesc de dimineaţă, foarte devreme. Unul îi spune celuilalt: – Pepe, nu înţeleg cum de, fiind tu atât de leneş, te trezeşti aşa de devreme. – Păi, ca să pot sta mai mult timp fără să fac nimic.
Timp pentru a nu face nimic, timp pierdut. Ce păcat, când sunt atâtea de făcut în lumea aceasta! A nu face ceea ce putem şi trebuie să facem reprezintă păcatul omisiunii. Acesta este, fără îndoială, capitolul cel mai mare al păcatelor noastre şi, de asemenea, cel căruia obişnuim să-i dăm cea mai puţină importanţă. Şi o are!
Dumnezeu ne-a pus pe pământul acesta nu doar ca să nu facem rău, ci pentru a face binele. Ca să nu facem răul, era de ajuns să nu ne fi născut.
„Dacă afirmi că vrei să-l imiţi pe Cristos… şi îţi rămâne timp suficient, umbli pe căile lâncezelii” (Forja, 701).
Singura avariţie nobilă din om este avariţia timpului. A pierde timpul este întotdeauna un rău. A-i face pe alţii să-l piardă este şi mai rău.
1. Radu Sorescu - Petre Tutea. Viata si opera 2. Zaharia Stancu - Jocul cu moartea
3. Mihail Sebastian - Orasul cu salcimi
4. Ioan Slavici - Inchisorile mele
5. Gib Mihaescu - Donna Alba
6. Liviu Rebreanu - Ion
7. Cella Serghi - Pinza de paianjen
8. Zaharia Stancu - Descult
9. Henriette Yvonne Stahl - Intre zi si noapte
10.Mihail Sebastian - De doua mii de ani
11. George Calinescu Cartea nuntii 12. Cella Serghi Pe firul de paianjen…
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius