Gândirea muzicală de avangardă în Franța și România' - simpozion internațional în cadrul SIMN

[altmariusclassic]

Publicat: luni, 3 Iunie 2019 , ora 11.11

În cadrul ediției a XXIX-a a Festivalului SIMN a avut loc sâmbătă, 25 mai, un simpozion internațional de muzicologie dedicat "Gândirii muzicale de avangardă în Franța și România". Patru muzicologi francezi au fost prezenți pentru prima dată în România, prilej cu care Ana Diaconu a stat de vorbă cu fiecare dintre ei.

Șapte muzicologi au dezbătut sâmbăta trecută, la UNMB, subiecte captivante privind personalități și concepte ale avangardei muzicale franceze și române. Evenimentul a fost moderat de Olguța Lupu și coordonat de muzicologul Valentina Sandu-Dediu, care a vorbit despre contribuțiile lui Constantin Brăiloiu la Revue de musicologie.

Figura compozitorului Costin Miereanu a reprezentat centrul de interes al mai multor comunicări. Au abordat diverse aspecte din compoziția și filosofiile sale muzicale Oana Andreica de la Academia de Muzică din Cluj Napoca, dar și doi dintre cei patru muzicologi francezi prezenți pentru prima dată la București:

Etienne Kippelende la Universitatea Aix-Marseille: "Am acceptat imediat această invitație. Mi-am propus de mai mult timp, să descopăr mai bine țările din estul Europei. S-a potrivit foarte bine și cu programul meu. Am început să cercetez compozitorii români care au emigrat în Franța, ceea ce a fost o noutate pentru mine. Nu mai abordasem înainte creația lui Horațiu Rădulescu, Miereanu, Aurel Stroe și toți acești compozitori sunt întru totul pasionanți. Pe Miereanu îl întâlnisem înainte, îi cunoșteam activitatea teoretică, universitară, care este semnificativă, dar în ceea ce privește compozițiile sale, știam foarte puține lucruri. Cu Rădulescu nu eram deloc familiarizat, iar în legătură cu Stroe m-a ajutat foarte mult Bernard Cavanna, care e marele specialist pe subiect în Franța, și el mi-a prezentat creații pe care nu le știam."

...și Nicolas Donin, fondatorul echipei de Analiză a practicilor muzicale de la Institut de Recherche et Coordination Acoustique/Musique din Paris. Acesta a prezentat, dintr-o perspectivă practică, aplicată, câteva dileme și posibile răspunsuri privind partiturile grafice: "Ceea ce este fascinant la aceste partituri grafice este că unele pot fi citite de oricine pentru că nimeni nu știe efectiv cum să le citească. Cred că sunt două categorii de partituri grafice: acelea care sunt aproape niște desene, cum sunt partiturile compozitorului italian Bussotti, de pildă și altele care au totuși, o ordine prestabilită, niște reguli de lectură. Ceea ce mă preocupă pe mine este că sunt foarte multe moduri în care poate fi citită o partitură grafică, dar că sunt anumite moduri de lectură care totuși nu sunt corecte."

Tot de la IRCAM, a fost invitat la simpozion François-Xavier Féron, care a adus în discuție gândirea spectrală a lui Gerard Grisey: "Am fost încântat de această ocazie de a veni în România, o țară pe care nu o cunoșteam, și de a aprofunda puțin cultura muzicală de aici. M-am bucurat să aflu mai multe despre compozitori pe care îi apreciez foarte mult, cum este Horațiu Rădulescu și despre subiecte care au legătură cu preocuparea mea principală pentru muzica spectrală. M-am bucurat să vorbesc despre Gerard Grisey, să contribui la o cunoaștere mai largă a muzicii sale."

O descoperire inedită și foarte apreciată a fost revelată de Lucie Kayas, profesor de muzicologie la Conservatorul Național Superior din Paris, care a pus sub lupă aspecte necunoscute din biografia unei figuri feminine marcante din România, care a activat la Paris, și anume Mica Salabert: "Când am primit această invitație, am zis da, vin, dar despre ce aș putea vorbi? Mai ales că specializarea mea merge mai degrabă înspre muzica franceză de secol XX. Am reflectat, mai ales că Valentina Sandu-Dediu mi-a acordat o libertate totală. M-am gândit atunci că sunt două soluții posibile: fie va fi un subiect legat de Enescu, întrucât știam că există multe scrisori la Biblioteca Națională din Paris, fie ceva legat de Salabert pentru că această editură era oricum în strânsă legătură cu ideea de modernitate. M-am gândit apoi la personalitatea Micăi Slabert, despre care auzisem tot felul de informații, un subiect între Franța și România, care cuprindea de asemenea ideea partiturilor de muzică contemporană. Apoi mi-am dat seama că a avut o viață destul de bogată despre care se cunosc foarte puține lucruri, așa că acesta a fost punctul de plecare."