Isaia Pustnicul, Douăzeci și nouă de cuvinte, Cuvântul XXI, 1-3, în Filocalia (2009), vol. 12, pp. 145-147
„Căpetenia tuturor celor rele este una, cea care se numește răutatea vrăjmașului. Iar maica virtuților este, și ea, una care se numește frica de Dumnezeu. Și cel ce o dobândește pe ea în curăție naște virtuțile și taie ramurile răutății de care am vorbit.
Dobândește deci frica aceasta, iubitule, și-ți vei trăi tot timpul tău în odihnă. Căci frica de Dumnezeu este maica virtuților. Și, până ce nu a trecut cineva peste acestea, încă nu este în Împărăția cerurilor, ci trebuie să lupte puțin câte puțin, până desființează fiecare dintre patimile mai înainte spuse. Iar semnul celui ce se îngrijește să cunoască de lucrează - sau nu - este că, întrucât stânga lucrează cele ale ei, păcatul său încă n-a murit, și nici virtuțile dreptei nu s-au împăcat cu el. Căci s-a scris: De vă înfățișați pe voi robi spre ascultare, robi sunteți celui de care ascultați, fie ai păcatului spre moarte, fie ai ascultării spre dreptate (Romani 6, 16). Și iarăși: Sau nu cunoașteți că Iisus Hristos este întru voi? Afară de cazul că sunteți netrebnici (II Corinteni 13, 5). (...) Toate acestea ne învață pe noi Duhul Sfânt, arătându-ne că trebuie să ne despărțim de ceea ce e contrar firii și să ne păzim de aceasta. Căci pocăința înseamnă a ne întoarce de la păcat. Iar păcatul nu este unul, ci întreg omul vechi se numește păcat. De aceea zice Apostolul: Nu știți că cei ce aleargă în stadion aleargă cu toții, dar unul ia premiul? (I Corinteni 9, 24). Cine este deci acesta dacă nu cel ce nu stă, ci luptă cu vitejie? Căci a spus iarăși: Cel ce se luptă se înfrânează de la toate (I Corinteni 9, 25). Să ne îngrijim deci, fraților, de noi înșine. Și ce este această grijă, dacă nu să se arunce cineva dinaintea bunătății Domnului nostru Iisus Hristos? Și puternic este față de vrăjmașii noștri, să oprească pornirile lor cele rele, de vreme ce omul este trup și sânge.
Iarăși a fost întrebat: «Ce înseamnă să se liniștească cineva în chilie?» Și a răspuns, zicând: «Buna-liniștire în chilie înseamnă a se arunca înaintea lui Dumnezeu și a-și pune toată puterea să se împotrivească oricărui gând rău al vrăjmașului». Și iarăși a fost întrebat: «Și ce este lumea?» Și a răspuns, zicând: «Lumea este împrăștierea păcatului. Lumea înseamnă a lucra cele contrare firii. Lumea înseamnă a împlini cineva voile sale cele după trup. Lumea înseamnă a se socoti pe sine trăind numai în veacul acesta. Lumea constă în a se îngriji cineva de trup mai mult decât de suflet.
Lumea constă în a te lăuda cu cele pe care le părăsești aci. Nu spun aceasta de la mine însumi, ci Apostolul Ioan o spune: Nu iubiți lumea, nici cele din lume. De iubește cineva lumea, iubirea Tatălui nu este în el. Pentru că tot ce este în lume este pofta trupului și pofta ochilor și trufia vieții acesteia, care nu sunt de la Tatăl, ci vin de la lume, și e poftă a ei. Iar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac (I Ioan 2, 15-17)»."
(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius