Frica: Declansator al motivatiei

[Munteanu Doina]

Frica: Declansator al motivatiei

Autor psiholog Lucian Dragoi
Master practitioner NLP
Fiecare din noi ne nastem cu doua frici ancestrale: frica de a nu cadea si frica de zgomote puternice (Kevin Hogan). Cunosti desigur reflexul bebelusilor de a strange pumnul pentru a prinde degetul atunci cand le atingi palma. Si sigur ai experimentat “senzatia” pe care ti-o da tunetul ce urmeaza imediat unei descarcari electrice din timpul unei furtuni de vara.

Asadar venim pe lume increzatori si neinfricati. Dar frica este o stare care se invata. Studiile arata ca pana la varsta de 7 ani acumulam peste 100 de noi frici. Familia si cei din jurul nostru vrand sa ne protejeze sau sa aiba control asupra noastra ne “imprima”, fara sa stie, tot felul de frici cum ar fi: frica de animale, de persoane straine, de “Bau-Bau”, de politie, de apa, de foc, frici pe care la randul lor le-au dobandit in aceeasi perioada a vietii lor.

De exemplu, un copil care se joaca in fata blocului sau pe strada sau in parc este sfatuit de mama sa aiba grija daca apare vreun caine sa nu fie muscat. De fapt frica de caini e a mamei care vrea sa-si protejeze copilul care acum nu are o asemenea frica. Sa presupunem ca pe acolo apare un catel. Copilul stie despre caini ca acestia sunt periculosi si musca (pentru ca asa i-a spus mama) si vazand catelul o ia la fuga. Catelul insa si el vrea sa se joace, doar e catel, si se ia dupa copil crezand ca si-a gasit partenerul de joaca. Copilul vede cainele care-l urmareste, se sperie si vrea sa alerge si mai tare dar, fiind atent la catel, se impiedica si cade. Se loveste si bineinteles incepe sa planga. Deja asociaza cainii cu durerea. Ajuns acasa mama ii intareste convingerea: - “Ti-am spus sa ai grija la caini ! – Ai avut dreptate, mama. Cainii sunt foarte periculosi!” . ACUM FRICA ESTE INSTALATA!

La spaima reactionam inconstient, in functie de evenimentul care o insoteste, in trei moduri pe care le avem inregistrate in genele noastre: nemiscare, fuga sau lupta.
Prin nemiscare “inghetam de frica”, timp in care creierul care a perceput pericolul real sau imaginar, transmite un semnal care pregateste corpul pentru o reactie brusca.

Ca urmare ritmul batailor inimii creste, tensiunea sanguina si incordarea musculara se accentueaza, simturile se ascut, pupilele se dilata, digestia incetineste, mainile si picioarele transpira si se racesc. Acum corpul este pregatit sa fuga sau sa lupte. Toate acestea au rolul de a ne proteja in situatii in care suntem expusi unor pericole iminente. Abia apoi intervine mintea constienta care analizeaza situatia si ne da raspunsul cel mai bun pentru a actiona in continuare. Prin urmare, daca este intemeiata, frica ne protejaza in fata unor pericole care ne pot ameninta integritatea fizica sau chiar viata. Dupa ce pericolul a trecut sistemul nervos primeste un alt semnal de la creier, urmand relaxarea acestuia si intrarea in normalitate.

La fel reactionam si in cazul in care frica este justificata de prezenta unui eveniment declansator si in cazul in care este doar imaginara, caz in care evenimentul lipseste el aflandu-se doar in mintea noastra. Problema apare in acest din urma caz deoarece acum creierul nu stie ca pericolul a trecut si nu da semnalul de relaxare sistemului nervos, hormonii respectivi sunt secretati in continuare, functiile vitale sunt afectate si viata este pusa in pericol. Cu alte cuvinte se instaleaza stresul. Ca urmare eliminarea temerilor nejustificate si implicit a stresului este vitala, pentru oricare din noi.

De asemenea frica este un motivator extrem de puternic, de cel putin 8 ori, mai puternic decat orice gand pozitiv (dupa cum arata studiile efectuate). Dar este si un inhibitor la fel de puternic care ne afecteaza de foarte multe ori increderea in noi si in posibilitatile noastre. Frica nejustificata este ca o usa care ne blocheaza accesul la ceea ce dorim sa realizam in viata. Multi parinti isi critica copii, in mod repetat, sperand astfel sa-i motiveze sa fie mai buni in tot ceea ce fac, fara sa stie ca de fapt le instaleaza in mod inconstient, frica de esec, frica de care vor scapa, ulterior, foarte greu sau poate o vor duce cu ei mereu fara sa o constientizeze. Astfel parintii isi “programeaza” copiii pentru esec, obtinand exact inversul a ceea ce si-au dorit si nici macar nu stiu din ce cauza. Dau vina tot pe copii, sporindu-le si mai mult aceasta frica si instalandu-le astfel o puternica lipsa de incredere in fortele proprii. Multi oameni ajung la maturitate niste “handicapati” din acest punct de vedere si din pacate transmit mai departe “handicapul” respectiv fiind convinsi (culmea !!!) ca fac un lucru bun.

In incheiere, pentru a-ti face o idee despre cum functioneaza frica imagineaza-ti ca te afli pe un bloc cu 10 etaje. La cativa metri se afla un alt bloc tot cu 10 etaje. Blocurile sunt unite printr-o barna lata de 10 centimetri. Pe blocul celalalt se afla o sacosa cu un milion de euro care iti este promisa ca fiind a ta in cazul in care treci barna, dupa ea. Ce faci? Treci? Si in cazul in care treci, cum treci?

Acum imagineaza-ti ca te afli pe acelasi bloc. Pe blocul celalalt nu se mai afla nici o geanta cu bani, dar blocul tau ia foc si flacarile sunt din ce in ce mai aproape de locul in care esti. Ce faci? Treci? Si daca treci, cum treci?

Acum imagineaza-ti ca esti tot acolo pe bloc. Pe blocul celalalt este copilul tau sau o persoana pe care o iubesti extrem de puternic. Blocul acesta ia foc si flacarile sunt foarte aproape. Ce faci? Treci? Cu ce viteza?