Arhitectura veche de influenta otomana in Bucuresti
Marţi, 31 August 2010
De la inceputul secolului XVIII si pentru o perioada de peste o suta de ani, Tara Romaneasca si Moldova au fost guvernate de printi provenind din bogate si influente familii de origine greaca din Fanar, un cartier al Constantinopolului (Istanbulului). Prin ei Imperiul Otoman a exercitat un control intarit asupra Tarilor Romane, fara pierderea formala a autonomiei interne a acestora.
In perioada domniilor fanariote a avut loc asimilarea unor complexe influente de civilizatie otomana. Arhitectura (civila) de origine otomana reprezinta o caracteristica a Bucurestilor secolelor XVIII si pana catre mijlocul sec. XIX (o serie de termeni de arhitectura au intrat in limba romana pe filiera otomana, dupa cum a evidentiat istoricul Lazar Seineanu: odaie, pardosea, dulap, tavan, cercevea, cherestea, conac, cerdac, han etc).
A aparut un nou tip de spatiu construit, cel al curtii interioare dupa modelul caravanseraiurilor orientale.
La origine hanurile serveau de adapost pentru negustorii veniti cu marfuri din strainatate si pentru calatori si aveau pravalii boltite asezate in jurul unei curti, deasupra carora erau camerele de dormit. Sub pravalii erau beciuri adanci unde negustorii isi depozitau marfurile de pret.
Dupa modelul hanurilor s-a raspandit si tipul de case alcatuite la fel din camere dispuse in jurul unei curti, pe doua nivele, si cu intrare printr-un gang (tip de locuinta mai ieftina).
Edificiile se caracterizeaza printr-o arhitectura austera cu ziduri pline si printr-o structura specifica, cea a verandelor inchise prin ochiuri de geam prinse in cercevele de lemn, structura care se numeste geamlac (din tc. camlic).
Influentele otomane nu au fost niciodata asumate cu placere, iar la sfarsitul sec. XIX si dupa castigarea independentei, sentimentele nationaliste s-au manifestat (si) prin demolarea caselor ce aminteau de trecutul otoman.
Putine constructii care reflecta arhitectura de origine otomana au supravietuit distrugerilor, incendiilor, cutremurelor, razboaielor si perioadei comuniste (pentru a nu vorbi de perioada post-comunista). Intre ele se afla si cea mai veche casa de locuit din Bucuresti, Casa Melik (circa 1760, situata pe Strada Spatarului nr.22, in apropierea Bisericii Armenesti; fotografiile au fost luate intr-una din verile ultimilor ani).
Mai multe pe http://www.bucurestiivechisinoi.ro
In perioada domniilor fanariote a avut loc asimilarea unor complexe influente de civilizatie otomana. Arhitectura (civila) de origine otomana reprezinta o caracteristica a Bucurestilor secolelor XVIII si pana catre mijlocul sec. XIX (o serie de termeni de arhitectura au intrat in limba romana pe filiera otomana, dupa cum a evidentiat istoricul Lazar Seineanu: odaie, pardosea, dulap, tavan, cercevea, cherestea, conac, cerdac, han etc).
A aparut un nou tip de spatiu construit, cel al curtii interioare dupa modelul caravanseraiurilor orientale.
La origine hanurile serveau de adapost pentru negustorii veniti cu marfuri din strainatate si pentru calatori si aveau pravalii boltite asezate in jurul unei curti, deasupra carora erau camerele de dormit. Sub pravalii erau beciuri adanci unde negustorii isi depozitau marfurile de pret.
Dupa modelul hanurilor s-a raspandit si tipul de case alcatuite la fel din camere dispuse in jurul unei curti, pe doua nivele, si cu intrare printr-un gang (tip de locuinta mai ieftina).
Edificiile se caracterizeaza printr-o arhitectura austera cu ziduri pline si printr-o structura specifica, cea a verandelor inchise prin ochiuri de geam prinse in cercevele de lemn, structura care se numeste geamlac (din tc. camlic).
Influentele otomane nu au fost niciodata asumate cu placere, iar la sfarsitul sec. XIX si dupa castigarea independentei, sentimentele nationaliste s-au manifestat (si) prin demolarea caselor ce aminteau de trecutul otoman.
Putine constructii care reflecta arhitectura de origine otomana au supravietuit distrugerilor, incendiilor, cutremurelor, razboaielor si perioadei comuniste (pentru a nu vorbi de perioada post-comunista). Intre ele se afla si cea mai veche casa de locuit din Bucuresti, Casa Melik (circa 1760, situata pe Strada Spatarului nr.22, in apropierea Bisericii Armenesti; fotografiile au fost luate intr-una din verile ultimilor ani).
Mai multe pe http://www.bucurestiivechisinoi.ro
Cristina Iosif
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius