Fotograful Curtii Regale, de Simona Antonescu

[altmariusistoric2]

Premiul pentru debut al Editurii Cartea Romaneasca 

 

• http://www.historia.ro/exclusiv_web/timp-liber/articol/premiul-debu...

Fotograful Curţii Regale, de Simona Antonescu, romanul cîștigător al Concursului de debut al Editurii Cartea Românească, ediţia 2014, a intrat în librării. Disponibil şi în ediţie digitală, romanul va fi lansat la Tîrgul de Carte Bookfest 2015 (20-24 mai, Romexpo, București).

Simona Antonescu are darul de a citi poveştile din privirile rămase vii ale personajelor încremenite prin miracolul fotografiei şi de a reconstitui lumea românească a sfîrşitului de secol XIX. Şi în felul acesta se poate scrie istoria primului deceniu al României independente, de la trecerea victorioasă pe sub Arcul de Triumf în frunte cu regele Carol I şi pînă la Expoziţia Universală de la Paris din 1889. Fotograful Curţii Regale împlineşte visul lui Franz Mayer. Fotografiile sale au devenit nemuritoare.

De cînd s-a deschis, în Piaţa Teatrului, atelierul fotografic al lui Franz Mayer – fotograf al Curţii Regale –, chipurile bucureştenilor se reflectă, rînd pe rînd, în oglinda vitrinei. Prin lentila aparatului de fotografiat, tînărul artist imortalizează, pe bucăţi de carton, nu doar marea istorie, ci şi sute de istorii personale, în spatele cărora timpul curge implacabil. 

Simona Antonescu: „Fotografiile îmi vorbesc. Am descoperit, într-un octombrie blînd ce îndemna la visare, cîteva fotografii cu grai, alături de două fraze despre autorul lor, un artist fotograf din alt veac. Personajele surprinse de ochiul magic mă priveau cu speranţă. Privirile lor, apăsate de taine nemărturisite ori însufleţite de bucurii neîmpărtăşite, m-au scufundat într-o lume deopotrivă strălucitoare şi prăfuită. Rînd pe rînd, vieţile lor s-au aşternut pe hîrtie.”

Baluri cu etichetă, crinoline avîntate în cadriluri ordonate, bătăile cu flori la Şosea în zi de 10 Mai, trăsuri ai căror muscali răbdători opreau pentru trecerea tramvaiului cu cai, băieţi ce vindeau ziare şi prizau pe ascuns tutun, jobene şi meloane, pălăriuţe cochete de damă şi umbreluţe mărginite cu dantelă, sacagii şi chivuţe, modiste şi negustori evrei ori armeni, poiana Stînii Regale în zi de vară, scăldată în lumina altui veac, eleve de pension căutînd cuminţi către catedră, tacîmuri de lăutari muncindu-şi strunele în pragul restaurantului lui jupîn Iordache, terasa Casei Capşa şi coloanele de la intrare ale Teatrului Naţional – toate fuseseră îngrămădite în spatele vitrinei de către cinematografe, rochii din jerse pînă la genunchi, automobile, patefoane şi becuri electrice. Două veacuri se studiau cu curiozitate, de o parte şi de alta a sticlei unei vitrine, şi pufneau dispreţuitor.

 

Simona Antonescu s-a născut pe 20 ianuarie 1969, la Galaţi, a crescut în localitatea Ţintea, judeţul Prahova, şi a fost adoptată de mulţi ani de oraşul Ploieşti. După terminarea Liceului „Constantin Dobrogeanu-Gherea” (actualul Colegiu Naţional „Nichita Stănescu”) din Ploieşti, a urmat cursurile Facultăţii de Chimie din cadrul Institutului Politehnic din Bucureşti. În prezent lucrează la o companie multinaţională. A publicat proză şi fragmente de roman în reviste literare online.