File de istorie: Procesiuni cu Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva

[altmariustotal ortodox]

• Pr. Prof. Dr. Ion Vicovan

• • 

    Racla Sfintei Parascheva la Mănăstirea Neamţ, în anul 1947 / Sursa: Fototeca Ortodoxiei Romanesti

    Racla Sfintei Parascheva la Mănăstirea Neamţ, în anul 1947 / Sursa: Fototeca Ortodoxiei Romanesti

Moaștele Sfintei Parascheva au fost mereu un „izvor pururea curgător” de binecuvântare și de izbăvire „de multe boli și primejdii” pentru „țara aceasta” și pentru toți cei care, cu credință, au alergat la ajutorul ei.

De la aducerea lor în Iași (13 iunie 1641) și până în ziua de azi (6 aprilie 2020), ea a fost căutată și cântată, cinstită și luată ca model, rugată și implorată atât la biserica Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi, cât și la biserica Catedrală mitropolitană. Însă în momentele/perioadele de încercare sau de cumpănă, Sfânta ocrotitoare a Moldovei a fost scoasă în procesiune în oraș sau în cuprinsul Moldovei, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a ajuns chiar la București (și împrejurimi).  

 Dintre procesiunile ce au avut loc cu Sfânta, amintim:

1. În timpul domniei lui Constantin Mavrocordat (sec. al XVIII-lea), preoţii din Iaşi s-au rugat la moaştele Sfintei Parascheva, aflate la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi”, să mijlocească la Dumnezeu pentru a revărsa dar de ploaie: „Scoțând și sfințitele moaște a Prapadoamnii Paraschevii, mergând mitropolitul și cu toți vlădicii și preuții și Domnul cu toată boierime și slujitori, strângându-se toți la un loc în grădina cea mare a pe supt curțile domnești, făcând agheasmă, cetind moliftele cele de ploai, trimețând toți zapcii de strânge norodul, bărbați, femei, copii, fete, de le duce ca să asculte rugile... Cu toate rugile ce făce, milostivul Dumnedzău au trimes ploai pre multă, cât să făcusă toate bucatele cât socoate oamenii că n-or găsi loc să le pui”[1].
2. Nr. 110 al ziarului „Liberalul”, din 17 mai 1886, publică o știre legată de scoaterea în procesiune a moaștelor Sfintei Parascheva. Din ea aflăm că din cauza secetei „ce există și amenință cu uscăciune câmpiile cu agricultură și hrana locuitorilor și a vitelor și în urma cererii mai multor cetățeni creștini de aici din Iași, I.P.S. Mitropolitul Moldovei și Sucevei a regulat ca Duminică în 18 ale curentei luni la orele 10 de dimineață întreg clerul de la toate bisericile Urbei Iași, să iasă cu icoanele și cu moaștele Prea Cuvioasei Paraschiva, în patru locuri și anume: la Copou, la dealul Ciric, în punctul Frumoasa și la Cierul Peritz”[2].
3. La același eveniment se referă și alt numărul al ziarului „Liberalul”: „Căldura care a durat un timp atât de îndelungat cu drept cuvânt însuflase tuturor cele mai serioase îngrijiri. I.P.S.S. Mitropolitul Moldovei și Sucevei a regulat ca mâine Duminică 18 Mai întreg clerul din localitate să iasă cu icoanele și cu moaștele Preacuvioasei Paraschiva ca să facă rugăciuni în patru puncte afară de oraș. Întru cât o aseminea măsură poate să influențeze asupra temperaturei nu știm: ceia ce știm însă este că astăzi căldura a fost atât de urcată, în cât asfaltul de pe trotuarele espuse toată ziua soarelui începuse a se muia. Mai de către sară însă ceriul s-a înourat puțin, dând semn de ploaie. Ar trebui să fim mulțumiți chiar dacă ploaia ar începe înainte de a se scoate icoanele”[3].
4. Moaștele Sfintei Parascheva au părăsit orașul Iași de două ori de la momentul aducerii lor la Iași. Prima dată s-a întâmplat în primăvara anului 1944, atunci când din cauza războiului orașul se pregătea de evacuare. Ca urmare a deciziei Guvernului României, Patriarhul BOR Nicodim Munteanu a hotărât evacuarea obiectelor de cult, a icoanelor de preț, a cărților vechi și rare, dar și a obiectelor bisericești sau sfintelor moaște. Deși inițial s-a decis ca moaștele Sfintei Parascheva să fie transportate la Mănăstirea Turnu din Eparhia Râmnicului, acolo unde se aflau și moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, ele au poposit la Mănăstirea Samurcășești (Ciorogârla), între 10 aprilie și 27 octombrie 1944. Între 27 octombrie și 13 noiembrie, moaștele Sfintei Parascheva au fost mutate de la Mănăstirea Ciorogârla la Catedrala Patriarhală. În 13 noiembrie 1944 moaștele Sfintei Parascheva au fost preluate de o delegație de la Iași și, în drumul de întoarcere „acasă”, au poposit în localitățile Ploiești, Buzău, Râmnicu Sărat, Focșani, Bacău, Piatra Neamț, mănăstirile Varatic, Agapia și Neamț.

A doua oară, procesiunea a avut loc, cu binecuvântarea mitropolitului Irineu Mihălcescu, în anul 1947, în două etape. Astfel, s-au organizat mai multe pelerinaje în satele acestei regiuni, ele reprezentând cea mai mare procesiune religioasă pe pământul Moldovei cu moaștele Sfintei[4]. Mai întâi în județul Iași (sfârșitul lui mai-10 iunie), apoi în județele Vaslui, Bacău, Neamț și Baia (până la sfârșitul lui august). La procesiune au participat mai mulți clerici de la Catedrala Mitropolitană, dar și preoți de la parohii, în fruntea lor fiind arhim. Teoctist Arăpașu.

[1] Pseudo-Enachi Kogălniceanu, Ioan Canta, Letopisețul Țării Moldovii de la domnia întâi și până la a patra domnie a lui Constantin Mavrocordat voevod (1733-1774), în „Cronici moldovenești”, ed. critică de Aurora Ilieș și Ioana Zmeu, ed. Minerva, Buc., 1987, pp. 38-39, la Pr. Prof. dr. Ion Vicovan, pr. Cătălin Adumitroaie, Cuvioasa Parascheva, Sfânta populară a Ortodoxiei, în istoria și evlavia poporului român, Ed. Doxologia, Iași, 2011, p. 48. 

[2] Rugăciune pentru ploaie, în „Liberalul”, anul al VII-lea, No. 110, Sâmbătă 17 Mai 1886.

[3] Din localitate, în „Liberalul”, anul VII, No. 111, Duminică 18 Mai 1886.

[4] Sfânta Cuvioasă Parascheva, cu sfintele moaşte la Iaşi: viaţa, istoricul moaştelor, minunile, acatistul, paraclisul, pp. 80-81.