Februarie 1954 la Grozăveşti

[Bucuresti]

Februarie 1954 la Grozăveşti

scris de C. D. Mocanu

http://www.simplybucharest.ro/?tag=istorie&paged=5

Historia est lux veritatis

Am descoperit între comorile adăpostite de AGERPRES în arhiva sa, câteva fotografii care mi-au atras imediat interesul. Două dintre acestea au însă o semnificaţie deosebită:

Au fost realizate de Constantin Zamfir în ziua de 27 februarie 1954, după trecerea celor patru valuri de viscol (1-4, 7-9, 17-19, 22-24). Intitulate concis „Bucureşti - iarna 1954″ acestea imortalizează o zonă periferică a oraşului, foarte rar surprinsă în fotografii şi relativ simplu de localizat cu ajutorul unor elemente de peisaj.

Cei doi schiori au fost fotografiaţi pe Spaliul Independenţei, dinspre Grozăveşti, pe malul drept al Dâmboviţei între Moara Ciurel (Stăvilarul Ciurel) şi Podul Grozăveşti.

În plan secund, dar şi în plan îndepărtat, apar stâlpii metalici ai unei linii electrice aeriene de înaltă tensiune, acum dispărute, care face parte din istoria energeticii româneşti.

Este linia electrică aeriană (L.E.A.) de 110.000V Dobreşti-Târgovişte-Grozăveşti prin care se evacua spre Bucureşti puterea din Centrala Hidroelectrică (CHE) Dobreşti (4×4MW, cea mai mare CHE din ţară până la 1 decembrie 1960 când se va pune în funcţiune primul grup de 27,5MW la CHE Bicaz) şi din Centrala Termoelectrică (CTE) Schitu-Goleşti (3×6MW), asigurând funcţionarea acestora într-un sistem interconectat cu CTE Grozăveşti (34,4MW în 6 grupuri turbo-generatoare).

Pusă în funcţiune la data de 20 noiembrie 1930, odată cu CHE Dobreşti, a fost prima L.E.A. de 110kV din România iar tensiunea ei de funcţionare a deţinut recordul celei mai mari tensiuni utilizate în ţară până la data de 29 iulie 1963 când a fost pusă în funcţiune L.E.A. 220kV Stejaru-Fântânele.

Tronsonul Târgovişte-Grozăveşti era echipat cu două circuite (dublu circuit-D.C.) trifazice. Conductorii unui circuit se aflau de o parte a axei stâlpului, cei ai circuitului al doilea de cealaltă parte.

Iată traseul acestuia descris în monografia „Cum este organizată şi cum funcţionează Societatea Generală de Gaz şi de Electricitate din Bucureşti”, „imprimată la 10 septembrie 1938, din îndemnul şi după planul domnului Director general Nicolae Caranfil”:

„Eşind din staţiune, linia înconjoară oraşul Târgovişte pe la Est, ajungând în şoseaua Târgovişte-Ghergani pe zona căreia se află în mare parte şi trece prin comunele: Brăteşti, Mircea Vodă, Conţeşti, Ghergani, Ţepeş Vodă; de aci se continuă dealungul şoselei Piteşti-Bucureşti prin satul Gulia, de unde se depărteză urmărind marginea pădurii Râioasa, apoi traversează linia forturilor între Chitila şi Rudeni, trece prin Giuleşti, Crângaşi şi ajunge pe partea dreaptă a Dâmboviţii lângă Moara Ciurel, de unde urmează Spl. Independenţei pentru a intra în staţiunea de 110.000 Volţi de la Grozăveşti”.

Stâlpii, cu înălţimi cuprinse între 19,6m. şi 21m. sunt şi ei prezentaţi în lucrarea citată:

„… sunt metalici (fer), fiind formaţi din 4 picioare legate între ele prin diagonale. Atât picioarele, cât şi diagonalele, sunt făcute din fer profilat. Un stâlp este format din trei porţiuni legate între ele prin şuruburi.

Stâlpii sunt acoperiţi cu minium de plumb şi cu vopsea de uleiu cenuşie; traversele şi suportul firului de pământ sunt zincate. Ei au fost executaţi în ţară de fabricileASTRA, VULCAN şi LEMAITRE. Greutatea totală se ridică la 2740 tone.”

Şi în sfârşit izolatorii:

„Conductorii sunt suspendaţi de traversele stâlpilor cu ajutorul lanţurilor de izolatori. Izolatorii întrebuinţaţi sunt de tip MOTOR (din porţelan) cu dublă farfurie. Ei sunt de culoare cafenie, fabricaţie ROSENTHAL“.

Pe malul stâng al Dâmboviţei se zăreşte unul din stâlpii L.E.A. 60kV Grozăveşti-Tâncăbeşti pusă în funcţiune în septembrie 1950.

L.E.A.-D.C. Târgovişte-Grozăveşti a funcţionat în configuraţia proiectată până în anul 1975 când au început lucrările la magistrala Semănătoarea-Timpuri Noi a metroului. Cu această ocazie tronsonul Chitila-Giuleşti-Crângaşi-Ciurel-Grozăveşti a fost scos de sub tensiune şi pe porţiunea Ciurel-Splaiul Independenţei-Grozăveşti linia a fost dezafectată.

Fotografia care urmează înfăţişează Splaiul Independenţei, dinspre Ciurel şi cele două linii electrice, înainte de 1975.

Sursa foto: Turist în Bucureşti - via Raiden

Segmentul Chitila-Giuleşti-Crângaşi-Ciurel a fost dezafectat în anul 1985 pentru a elibera amplasamentul viitoarei acumulări Lacul Morii.

Mie, Splaiul Independenţei de la Ciurel la Grozăveşti şi L.E.A. Dobreşti-Târgovişte-Grozăveşti mi-au marcat începutul carierei profesionale. A fost prima linie de 110kV pe care am lucrat. Se întâmpla în vara anului 1973 şi eram elev al Liceului Industrial Energetic, aflat în practică la Secţia Înaltă Tensiune a Întreprinderii de Reţele Electrice Bucureşti (I.R.E.B.). În 1975, ca student aveam să asist la dispariţia unei bijuterii tehnice. Şi astea nu se uită!

Restul liniei, integrat într-o altă structură, funcţioneză şi azi. De-a lungul anilor au fost înlociute conductoarele şi izolatorii dar stâlpii au rămas. Unii poartă şi acum plăcuţele originale de identificare. Pot fi văzuţi pe traseul de acum 83 de ani jalonând DN 71 (Târgovişte-Răcari) şi DN 7 (Tărtăşeşti-Gulia). Au trecut peste ei multe viscole şi nu au fost „îngenuchiaţi” niciodată. Oţel de foarte bună calitate, execuţie ireproşabilă.

Autorii acestei isprăvi: uzinele româneşti ASTRA, VULCAN şi LEMAITRE!