Fără Fecioara Maria ne pierdem identitatea de fii: papa Francisc, la Sf. Liturghie în bazilica Santa Maria Maggiore

[altmariustotal catolic]

Duminică, 28 ianuarie 2018, papa Francisc a celebrat Sf. Liturghie în bazilica Santa Maria Maggiore din Roma. - ANSA

RV 28 ian 2018. Cu o amplă meditație la străvechea rugăciune ”Sub ocrotirea ta alergăm, Sfântă Născătoare de Dumnezeu”, papa Francisc a celebrat Sfânta Liturghie duminică, 28 ianuarie a.c., în bazilica Sfânta Maria Mare din Roma, cu ocazia readucerii icoanei mariane ”Salus Populi Romani” (Salvarea poporului roman) după cinci luni de lucrări de restaurare. Icoana originală, care se bucură de o venerație aproape bimilenară în Cetatea Eternă, a fost curățată de depunerile timpului în laboratoarele Muzeelor Vaticanului pentru a-și redobândi frumusețea cromatică de la începuturi. În fața acestei icoane a Fecioarei Maria papa Francisc vine să se roage înainte și după fiecare călătorie apostolică internațională. Începând cu marele jubileu al anului 2000, Sfântul Ioan Paul al II-lea a dispus ca o copie a acestei icoane să însoțească în pelerinaj mondial Crucea Zilelor mondiale ale tineretului.

La predica Sfintei Liturghii din bazilica mariană, cea mai veche biserică din Occident dedicată Sfintei Născătoare de Dumnezeu la scurt timp de la Conciliul ecumenic din Efes, papa Francisc a prezentat o meditație despre una din cele mai vechi rugăciuni adresate Preacuratei Fecioare Maria: «Sub ocrotirea ta alergăm, Sfântă Născătoare de Dumnezeu, nu ne dispreţui rugăciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieşte oricând de toate primejdiile, Fecioară slăvită şi binecuvântată». ”Sfinții noștri Părinți în credință”, a afirmat pontiful, ”ne-au învățat că în vremuri de restriște este necesar a se strânge sub mantia ocrotitoare a Sfintei Maici a lui Dumnezeu”.
Papa Francisc: «Această înțelepciune, care vine de departe, ne ajută: Mama păstrează credința, ocrotește relațiile, salvează în furtună și ne ferește de rău. Acolo unde Fecioara Maria este acasă diavolul nu intră. Acolo unde Mama este prezentă, tulburarea nu este mai tare, frica nu învinge. Cine dintre noi nu are nevoie de aceasta, cine dintre noi nu este uneori tulburat sau neliniștit? De câte ori inima este o mare în furtună, în care valurile necazurilor se încalecă și nu încetează să bată vânturile grijilor! Maria este arca sigură în mijlocul potopului. Nu ideile sau tehnologia ne vor oferi susținere și speranță, ci chipul Mamei, mâinile ei care mângâie viața, mantia ei care ne adăpostește. Să învățăm să găsim adăpost mergând zi de zi la Mama».

Când noi ne adresăm Fecioarei Maria în rugăciune, Maria se roagă pentru noi, a remarcat mai departe papa Francisc, spunând că în tradiția bizantină Maria este numită cu frumosul apelativ ”Grigorusa”, ”Cea grabnic ajutătoare”. Această tradiție se inspiră din paginile Evangheliei, în care, printre altele, se spune că Maria ”s-a dus în grabă” la ruda ei Elisabeta (Lc 1, 39) sau, la nunta din Cana Galileei, când aduce de îndată la Isus problema concretă a mirilor (In 2,3).
Papa Francisc: «La fel face de fiecare dată dacă o invocăm: când ne lipsește speranța, când bucuria este pe terminate, când puterile slăbesc, când steaua vieții se întunecă, Mama intervine. Și dacă o invocăm, intervine mai mult. Este atentă la osteneli, sensibilă la tulburări – la tulburările vieții – aproape de inimă. Și niciodată, niciodată nu disprețuiește rugăciunile noastre. Nu lasă să cadă în gol nici măcar una. Este Mamă, nu se rușinează niciodată de noi, dimpotrivă, abia așteaptă să-i poată ajuta pe fiii săi».

Sfântul Părinte a povestit un episod care, a afirmat, ne ajută să înțelegem acest adevăr. ”La un pat de spital o mamă veghea la căpătâiul fiului ei, suferind în urma unui accident. Mama stătea acolo mereu, zi și noapte. Odată s-a plâns preotului spunându-i: «Domnul nu ne-a îngăduit un lucru nouă, mamelor». «Ce anume?», a întrebat preotul. «Nu ne-a dat voie să luăm asupra noastră suferința fiilor», a răspuns femeia. Iată inima de mamă: nu se rușinează de răni, de slăbiciunile fiilor, dar le vrea cu sine. Maica lui Dumnezeu și a noastră știe să ia asupra ei, să consoleze, să vegheze, să vindece”.

Conciliul Vatican II, a reluat Sfântul Părinte, ne învață că Maria este ”semn de speranță sigură și de mângâiere pentru poporul peregrin al lui Dumnezeu” (const. dogm. ”Lumen gentium”, capitolul VIII, paragraful V [nr.68-69]). Ea este semnul pe care Dumnezeu l-a stabilit pentru noi: ”dacă nu o urmăm, ieșim în decor, pentru că există indicații rutiere pentru viața spirituală și trebuie respectate”.
Papa Francisc: «Nu putem sta indiferenți sau detașați de Mamă, altfel ne pierdem identitatea noastră de fii, identitatea noastră de popor și trăim un creștinism făcut din idei, programe, fără încredințare, fără blândețe, fără inimă. Dar fără inimă nu există iubire și credința riscă să devină o poveste frumoasă din alte vremuri. Mama, în schimb, îi păstrează și îi pregătește pe fii. Îi iubește și îi ocrotește ca să iubească și să ocrotească lumea. Să facem din Mama oaspetele vieții noastre de zi cu zi, prezența constantă din casa noastră, adăpostul nostru sigur. Să-i încredințăm fiecare zi. Să o invocăm în orice tulburare și să nu uităm să ne întoarcem la Ea ca să-i mulțumim».

Și, glumind pe seama faptului că icoana Maicii Domnului a stat cinci luni în laborator pentru restaurare, papa Francisc a încheiat:
Papa Francisc: «Acum, privind-o, abia ieșită din ”spital”, să o privim cu blândețe și să o salutăm cum au salutat-o creștinii din Efes. Cu toții împreună, de trei ori: Sfântă Maică a lui Dumnezeu! Sfântă Maică a lui Dumnezeu! Sfântă Maică a lui Dumnezeu!».

(rv – A. Dancă)