Jack Spintecatorul
Expresia latină „Cui prodest” se traduce prin „Cui îi foloseşte” şi exprimă cheia dilemelor create de acţiunile antisociale.
Excepţie fac gesturile comise fără utilitate aparentă: răzbunările, sau răul comis din plăcere, incompetenţă ori neglijenţă.
Un exemplu clasic al răului comis fără ca făptuitorul să aibă un câştig real este Jack Spintecătorul, celebrul criminal din Londra victoriană.
Uciderea cu sadism a unor prostituate de rând nu i-a folosit decât pentru satisfacerea instinctelor sale criminale.
Covârşitoarea majoritate a faptelor rele au, însă, o motivaţie foarte lucrativă.
„Văduvele negre”, femei care-şi ucid soţii ca să-i moştenească. Spărgătorii. Tâlharii. Hoţii de buzunare. Derbedeii din găştile de cartier care bat, răpesc, extorchează, vând droguri. Şefii de clan mafiot (sau cu impresii de acest gen).
Mai la deal pe scara socială găsim infractorii „cu gulere albe”, care obţin foloase necuvenite prin metode mai „elegante”: mită, şantaj, trafic de influenţă, folosirea abuzivă a puterii şi averii. In caz de nevoie, apelează şi ei la serviciile violente ale infractorilor de la poalele schemei.
Ori de câte ori apare o situaţie de acest gen, anchetatorul are o metodă clasică, mereu eficientă: stabileşte cine este adevăratul beneficiar al infracţiunii.
Cui prodest!
O metodă auxiliară poate fi rezumată prin „urmăreşte circuitul banilor implicaţi”.
Un lucru e clar: în afara cazurilor de psiho- sau sociopatie, nicio infracţiune nu este comisă fără a se ţinti câştigul. Bani sau putere, care tot la bani conduce.
De aceea, credinţa naivă că lucrurile se întâmplă aleatoriu, că ticăloşiile sunt comise „la plezneală”, că nu există coordonare şi nici condiţii propice, favorizează existenţa şi proliferarea Răului.
Fie el social, economic, politic, sau juridic, aduce cuiva foloase.
Ilegale, dar reale.
Dan Horea
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius