Sâmbătă, 13 octombrie 2012, în Sala Gotică a Mănăstirii "Sfinţii Trei Ierarhi" din Iaşi, a avut loc inaugurarea expoziţiei de carte dedicată Sinodului de la Iaşi din 1642 şi "Mărturisirii de credinţă" a mitropolitului Petru Movilă.
Colectivul bibliotecii, alături de arhim. Hrisostom Rădăşanu, consilier în cadrul Sectorului învăţământ al Arhiepiscopiei Iaşilor
Evenimentul a fost deschis de corul bărbătesc "Mitropolitul Iosif Naniescu" al Facultăţii de Teologie "Dumitru Stăniloae", condus de pr. Gabriel Nastasă.
În deschidere, arhim. Nichifor Horia, stareţul Mănăstirii "Sfinţii Trei Ierarhi" şi exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor, a prezentat invitaţii, aducând în atenţie şi câteva date istorice.
- Priveghere în cinstea Sfintei Cuvioase Parascheva
- 4.000 de pelerini din oraşul Voluntari, în pelerinaj la Iaşi
- Simpozion dedicat împlinirii a 370 de ani de la Sinodul de la Iaşi
- Preasfinţitul Corneliu a slujit Sfânta Liturghie la Catedrala mitro...
- Sărbătoarea Sfintei Parascheva la Catedrala arhiepiscopală din Roman
- Încununarea anilor de jertfă la Biserica „Intrarea Domnului în Ieru...
- Treizeci de secunde în preajma sfinţilor
- Iubire fără margini pentru Sfânta Parascheva
- „Avem nevoie să unim ştiinţa medicală cu spiritualitatea şi rugăciu...
- Concert de muzică sacră, susţinut în prezenţa a şase ierarhi
În continuare, pr. lect. dr. Daniel Niţă-Danielescu a prezentat contextul istoric şi impactul pe care această Mărturisire de credinţă l-a avut în întreaga lume ortodoxă şi, în general, în lumea creştină.
"Este un privilegiu să fim astăzi în sala în care s-au desfăşurat lucrările acestui sinod, aniversând totodată 370 de ani de la lucrările acestuia. Mărturisirea de credinţă este rodul activităţii Academiei întemeiate de Sfântul Petru Movilă la Kiev, în 1731, după tipicul şcolilor occidentale, pe când încă era stareţ al marii Lavre a Peşterilor", a afirmat pr. lect. dr. Danielescu.
În 1928, marele istoric român Nicolae Iorga remarca că, pentru prima dată, se putea vorbi de o Ortodoxie internaţională, nesprijinită nici pe slavoneşte, nici pe greceşte, dată în grija unui român, care, prin originea şi aşezarea patriei sale, era legat de cele două lumi, apuseană şi răsăriteană, atât de adesea în conflict.
În acea epocă, Biserica era confruntată cu prozelitismul romano-catolic în formulă uniată. Şase din nouă episcopii ortodoxe au fost pierdute după unirea de la Bretz, din 1596, făcută prin metode care impresionează negativ astăzi. Atunci s-a pus problema răspunsului ortodox şi el a fost dat cu fermitate. O altă ameninţare era minoritatea calvină din Polonia, bine organizată, extrem de agresivă, bogată şi influentă. Şi în Transilvania calvinii încercau să-i atragă pe români, publicând o mărturisire de credinţă calvinizată în limba română, iar metodele erau printre cele mai viclene. Au încercat chiar să-l compromită pe patriarhul Kiril Lukaris, care luptase mult pentru apărarea Ortodoxiei în Ucraina subcarpatică, punând această mărturisire pe seama sa.
Pe de altă parte, contextul cultural a avut un rol deosebit. În Polonia, inclusiv la Kiev, se resimt ecourile târzii ale Renaşterii europene, tot aici manifestându-se puternic şi un curent numit neoelenism, care însemna fidelitatea faţă de tradiţia patristică, apărarea Ortodoxiei, de la care pornind, toate ţările ortodoxe au avut de câştigat.
Acesta este contextul politic, social, misionar şi pastoral în care apare Mărturisirea de credinţă. Trebuie evidenţiat şi contextul efortului de eliberare de sub stăpânirea păgână a turcilor, iar Sfântul Petru Movilă pomeneşte într-una din ediţii ideea de cruciadă.
Iaşii lui Vasile Lupu, cel mai potrivit loc pentru definitivarea "Mărturisirii de credinţă"
La 15 septembrie, în 1642, Sinodul de la Iaşi îşi deschidea lucrările în Sala Gotică. Au participat reprezentanţi greci, slavi şi latini ai Ortodoxiei. Textul de la Kiev a fost îndreptat, fiind eliminate greşelile de doctrină identificate. Iată cum de la Iaşi se oferea creştinătăţii dezbinate "Mărturia Ortodoxă", alcătuită potrivit contextului vremii respective.
Pr. lect. dr. Daniel Danielescu a vorbit despre fiecare ediţie şi despre ierarhii români care, cu binecuvântarea şi pe cheltuiala lor, au tipărit acest text, spre folosul clerului şi al credincioşilor.
Ediţia jubiliară din 1942, îngrijită de mitropolitul Bucovinei, Tit Simedrea, pune capăt unei polemici ce durase o jumătate de veac, referitoare la reprezentativitatea şi actualitatea acestei mărturisiri pentru Ortodoxie.
"Oricine poate constata viabilitatea şi vitalitatea acestei Mărturisiri, care, spre deosebire de celelalte mărturisiri, a rezistat şi a fost socotită mereu carte de căpătâi pentru întreaga Biserică Ortodoxă. Avem o moştenire mare, pentru că textul, alcătuit cu binecuvântarea unui român, Petru Movilă, şi definitivată pe pământ românesc, aici, la Iaşi, este un text eficient şi suficient, distingându-se prin fermitate teologică, alcătuit într-un duh paşnic, neprecizându-se numele autorului", a mai adăugat pr. lect. dr. Danielescu.
"Dialogul cu modernitatea înseamnă în primul rând o expunere"
În opinia arhim. Hrisostom Rădăşanu, consilier al sectorului învăţământ al Arhiepiscopiei Iaşilor, Mărturisirea de credinţă ortodoxă este prin execelenţă o realitate dialogică în cultura veacului şi a apărut dintr-o necesitate practică, misionară.
"Sfântul Petru Movilă este un spirit creator, pentru că nu se jenează să contacteze alteritatea. El ştie să intre în dialog cu această alteritate şi, din această întâlnire, să rezulte o lucrare atât de frumoasă cum este această Mărturisire de credinţă, despre care patriarhul Partenie, recomandând-o întregii lumi ortodoxe, spunea că se află în conformitate cu scrierile Sfinţilor Părinţi şi, de asemenea, cu sfintele canoane ale Bisericii Răsăritului", a afirmat arhim. Hrisostom Rădăşanu.
Într-o lume care se mişcă cu o prea mare rapiditate, este nevoie de o aşezare şi de o intrare în dialog autentic cu ceea ce ne înconjoară. "Nu ne este de folos să creăm ghetouri, chiar dacă sunt de ordin estetic, liturgic, patristic sau biblic. Aceste ghetouri ne vor sărăci, ne vor duce la un soi de izolare, care nu ne va permite decât să murim fericiţi că avem dreptate; or dialogul acesta cu modernitatea înseamnă în primul rând o expunere. Aşa cum Domnul S-a expus când a călcat pe mare, ca să iasă în întâmpinarea lui Petru, pentru a-l scăpa, pentru a-l mântui, tot aşa şi noi trebuie să ne asumăm această călcare pe marea acestei vieţi, pentru că altminteri nu vom putea salva pe nimeni, mă tem că nici măcar pe noi înşine. Pentru că secretul mântuirii noastre, cum spune întreaga Tradiţie a Bisericii, stă în salvarea, mântuirea celuilalt. De aceea este mare Sfântul Ierarh Petru Movilă şi de aceea cartea sa a avut un asemenea impact. Să-L slăvim pe Dumnezeu că, într-un fel sau altul, a avut grijă de prezentul nostru, lucrând acolo, într-un trecut pe care de multe ori nu-l cunoaştem, nu ştim să-l apreciem, dar de întâlnirea cu care avem atât de multă nevoie", a îndemnat arhim. Hrisostom Rădăşanu.
Traducătorul primei ediţii în limba engleză a Mărturisirii, convertit la Ortodoxie
Doamna Virginia Popa, directoarea Bibliotecii "Dumitru Stăniloae" a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, a precizat că expoziţia de carte cuprinde peste 50 de titluri, printre care şi ediţia trilingvă de la Bratislava, în greacă, latină şi germană, alte ediţii critice, teze de licenţă, de doctorat şi diferite comentarii ale acestui text, care cuprinde, de fapt, 72 de întrebări şi răspunsuri. Traducătorul primei ediţii în limba engleză s-a convertit la Ortodoxie.
"Am adunat din fondurile de carte ale bibliotecii noastre, cât şi din alte biblioteci ediţiile "Mărturisirii de credinţă" pentru ca cei de astăzi să înţeleagă impactul pe care l-a avut acest text în epocă şi peste veacuri. Cele peste 20 de ediţii în limba română, 15 ediţii în limba greacă, multe ediţii în slavo-rusă, în sârbă, bulgară, maghiară, engleză şi o ediţie în limba arabă dau mărturie despre importanţa acestui text şi despre viziunea Sfântului Mitropolit Petru Movilă, care a înţeles cât este de importantă norma după care convieţuiesc ortodocşii. Interesul pentru această mărturisire este constant. În 2009 şi 2010 mai apar două ediţii în limba engleză, iar revistele teologice din străinătate se apleacă din nou asupra acestui subiect. Sunt bucuroasă că împreună cu colectivul Bibliotecii "D. Stăniloae" am reuşit în scurt timp să punem la dispoziţia vizitatorilor aceste documente importante, care să puncteze această aniversare a Sinodului de la Iaşi din 1642", a mărturisit doamna Virginia Popa.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius