"Şi fiind El în Betania, în casa lui Simon Leprosul, şi şezând la masă, a venit o femeie având un alabastru, cu mir de nard curat, de mare preţ, şi, spărgând vasul, a vărsat mirul pe capul lui Iisus. Dar erau unii mâhniţi între ei, zicând: Pentru ce s-a făcut această risipă de mir? Căci putea să se vândă acest mir cu peste trei sute de dinari, şi să se dea săracilor. Şi cârteau împotriva ei. Dar Iisus a zis: Lăsaţi-o. De ce îi faceţi supărare? Lucru bun a făcut ea cu Mine. Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi şi, oricând voiţi, puteţi să le faceţi bine, dar pe mine nu Mă aveţi totdeauna. Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte a uns trupul Meu, spre înmormântare. Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia, în toată lumea, se va spune şi ce-a făcut aceasta, spre pomenirea ei." (Marcu 14, 3-9)
***
Gestul femeii din pericopa evanghelică este amintit în fiecare colţ al lumii unde se vorbeşte despre Domnul Iisus Hristos şi patimile Sale. Când Domnul Hristos a venit în Betania, a intrat în casa lui Simeon, cel ce fusese vindecat de lepră. Aici, în casă fiind, o femeie a venit şi a uns capul Mântuitorului cu nard, un ulei foarte aromat din India şi, se înţelege, foarte scump. Unii au văzut în gestul femeii o risipă, chiar au spus că mai bine s-ar fi vândut nardul, care valora 300 de dinari, iar banii s-ar fi dat săracilor. În textul paralel din Evanghelia după Ioan se spune că cel ce a venit cu o astfel de soluţie era tocmai Iuda, cel ce L-a vândut pe Domnul Hristos. Dincolo de calculele economice, Mântuitorul clarifică gestul femeii şi-i dă un sens mult mai profund decât am putea crede la prima vedere. El nu exclude faptul că şi săracii trebuie ajutaţi, însă femeia a făcut un gest prin care-şi arată cu predilecţie dragostea şi respectul pentru Domnul Iisus Hristos. "Mai dinainte a uns trupul Meu, spre îngropare", spune Hristos. Este o deosebire de perspectivă duhovnicească: pe săraci îi avem mereu în preajmă şi-i ajutăm din dragoste şi compasiune. Nu trebuie să vedem lucrurile prin excludere, ci prioritar. Ceea ce-i oferim Mântuitorului se cuvine doar Lui, iar ceea ce oferim săracilor, oferim tocmai pentru că Domnul Hristos ne-a învăţat acest lucru. El este sursa, izvorul binelui. Se spune aşa: "A face bine nu-i niciodată rău".
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius