"În vremea aceea, venind Iisus Hristos în patria Sa, îi învăţa pe evrei în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: "De unde are El înţelepciunea aceasta şi puterile? Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii (verii) Lui: Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda? Şi surorile (verişoarele) Lui au nu sunt toate la noi? Deci, de unde are El toate acestea?" Şi se sminteau întru El. Iar Iisus le-a zis: "Nu este prooroc dispreţuit decât în patria lui şi în casa lui". Şi n-a făcut acolo multe minuni, din pricina necredinţei lor." (Matei 13, 54-58)
***
Păcatul îndoielii este cel care distruge sufletul celui doritor de cunoaşterea lui Dumnezeu. Locuitorii Nazaretului, concitadinii Domnului nostru Iisus Hristos, se îndoiau de înţelepciunea şi de puterile Sale divine. Într-o oarecare măsură şi noi ne asemănăm cu cei amintiţi. Uneori ne-am îndoit chiar de existenţa Domnului Hristos, de activitatea Sa, de cuvintele şi învăţăturile Sale, de minunile Sale şi chiar de Răstignirea şi Învierea Sa. Însă un creştin nu se lasă doborât de astfel de gânduri, gânduri care ştim prea bine de unde vin. Dacă privim cu atenţie la fragmentul evanghelic de astăzi, vedem că pentru îndoiala şi necredinţa celor din jurul Său Mântuitorul a hotărât să nu mai facă minuni în patria Sa. Cei de atunci se întrebau cu oarecare sarcasm: "Oare Acesta nu este fiul lui Iosif teslarul? Este rudă cu Iosif şi Simeon!" Şi mergând pe firul acestui raţionament strâmb, respingeau divinitatea Mântuitorului. Cu ce i-ar fi deranjat dacă din cetatea lor s-ar fi ridicat un prooroc? Făcând apel la raţionamente strâmbe, clădeau strâmbe judecăţi. Numai o credinţă puternică şi bine fundamentată duce la convingeri şi fapte bune, plăcute lui Dumnezeu. În schimb, îndoiala duce la necredinţă, iar necredinţa la pierzare. Asa ne învaţă Domnul Hristos: "Cel ce crede în Mine şi în cuvintele Mele va avea viaţă veşnică!"
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius