Şi apropiindu-se unii dintre saducheii care zic că nu este înviere, L-au întrebat zicând: Învăţătorule, Moise a scris pentru noi: Dacă moare fratele cuiva, având femeie, şi el n-a avut copii, să ia fratele lui pe femeie şi să ridice urmaş fratelui său. Erau deci şapte fraţi. Şi cel dintâi, luându-şi femeie, a murit fără de copii. Şi a luat-o al doilea, şi a murit şi el fără copii. A luat-o şi al treilea; şi tot aşa toţi şapte n-au lăsat copii şi au murit. La urmă a murit şi femeia. Deci femeia, la înviere, a căruia dintre ei va fi soţie, căci toţi şapte au avut-o de soţie? Şi le-a zis lor Iisus: Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită; Iar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul acela şi învierea cea din morţi, nici nu se însoară, nici nu se mărită. Căci nici să moară nu mai pot, căci sunt la fel cu îngerii şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. Iar că morţii înviază a arătat chiar Moise la rug, când numeşte Domn pe Dumnezeul lui Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov. Dumnezeu deci nu este Dumnezeu al morţilor, ci al viilor, căci toţi trăiesc în El. Iar unii dintre cărturari, răspunzând, au zis: Învăţătorule, bine ai zis. Şi nu mai cutezau să-L întrebe nimic. Iar El i-a întrebat: Cum se zice, dar, că Hristos este Fiul lui David? Căci însuşi David spune în Cartea Psalmilor: "Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale". Deci David Îl numeşte Domn; şi cum este fiu al lui? (Luca 20, 27-44)
Saducheii amintiţi în pericopa evanghelică de astăzi erau dintre cei ce nu credeau în înviere. Lor Domnul Iisus Hristos le-a adresat o întrebare ce făcea referire la regele David. Acest rege spune în Psalmul 109, în versetul 1: "Zis-a Domnul Domnului meu, şezi de-a dreapta mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale". Deci, cum putea David, care a trăit cu aproximativ 1.000 de ani înainte de naşterea Domnului Hristos, să-L numească fiu al lui? Greu de pătruns şi de înţeles aceste cuvinte şi pentru cei de atunci, dar şi pentru noi, cei de astăzi. Fiind insuflat de Dumnezeu când a scris aceste cuvinte, David a proorocit venirea lui Mesia, a Fiului lui Dumnezeu. Privind în acest fel la aceste cuvinte, le înţelegem sensul. Iosif logodnicul Sfintei Fecioare Maria a fost, aşa cum vedem din "cartea neamului lui Iisus" din Evanghelia după Sfântul Matei, unul din urmaşii regelui David, adică era din neam împărătesc. În genealogia amintită întâlnim 42 de nume. Acestea sunt împărţite în grupe de câte 14 nume: de la Avraam pâna la David, de la David până la robia babiloniană şi de la robia babiloniană până la Domnul Iisus Hristos.
Ei bine, în limba ebraică se folosesc pentru scriere doar consoane. Astfel, numele David se scrie folosind doar consoanele D, V şi D. Valoarea numerică a acestor litere este: D - 4, iar V - 6. Deci adunând, vedem că totalizează 14, adică numele lui David apare în toate cele trei grupe de nume. Profeţia regelui David s-a împlinit peste veacuri prin naşterea Domnului Hristos. Din perspectiva istoriei, oamenii Îl pot considera pe Mântuitorul un urmaş regesc al lui David, însă din perspectivă divină, David este un fiu al Fiului lui Dumnezeu, al Celui ce S-a născut în Betleem. Domnul Iisus Hristos este Domnul istoriei şi al veşniciei.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius