http://www.ziarullumina.ro/articole;1436;1;48243;0;Evanghelia-Const...
"Şi zicea şi către ucenicii Săi: Era un om bogat care avea un iconom şi acesta a fost pârât lui că-i risipeşte avuţiile. Şi chemându-l, i-a zis: Ce este aceasta ce aud despre tine? Dă-mi socoteală de iconomia ta, căci nu mai poţi să fii iconom. Iar iconomul a zis în sine: Ce voi face că stăpânul meu ia iconomia de la mine? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine. Ştiu ce voi face, ca să mă primească în casele lor, când voi fi scos din iconomie. Şi chemând la sine, unul câte unul, pe datornicii stăpânului său, a zis celui dintâi: Cât eşti dator stăpânului meu? Iar el a zis: O sută de măsuri de untdelemn. Iconomul i-a zis: Ia-ţi zapisul şi, şezând, scrie degrabă cincizeci. După aceea a zis altuia: Dar tu cât eşti dator? El i-a spus: O sută de măsuri de grâu. Zis-a iconomul: Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci. Şi a lăudat stăpânul pe iconomul cel nedrept, căci a lucrat înţelepţeşte. Căci fiii veacului acestuia sunt mai înţelepţi în neamul lor decât fiii luminii. Şi Eu zic vouă: Faceţi-vă prieteni cu bogăţia nedreaptă, ca atunci, când veţi părăsi viaţa, să vă primească ei în corturile cele veşnice." (Luca 16, 1-9)
***
Cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos din pericopa evanghelică de astăzi sunt mai greu de pătruns şi de înţeles. Ne-ar putea duce cu gândul la faptul că Dumnezeu, personificat aici prin acel "om bogat", a fost de acord cu viclenia iconomului. La prima vedere, iconomul cel risipitor şi-a înşelat stăpânul. Prin înţelegere cu cei care erau datornici stăpânului său a căutat să-şi aranjeze un viitor liniştit. Cum am putea numi acea intenţionată greşeală de a consemna cantităţile în mod voit eronat să scrii 50 sau 80 în loc de 100? Era o înşelătorie evidentă! Ne surprinde şi faptul că stăpânul a trecut cu vederea fapta supusului său, mai mult, chiar l-a lăudat. Însă lucrurile stau puţin diferit. Ceea ce iconomul voia să sustragă nu era din avutul stăpânului, ci era partea sa, să o numim ilicită. Adică el, în mod conştient şi viclean, a adăugat o dobândă foarte mare celor care erau datornici. Când a fost ameninţat cu destituirea, ceva s-a întâmplat în conştiinţa sa. Dacă până atunci cei din jurul său erau priviţi doar prin ochii vicleni ai unui ciocoi, ai unuia pus doar pe căpătuială, dintr-o dată ceva s-a schimbat în viaţa sa. A înţeles că înainte de toate trebuie să fii om. Prin felul de a acţiona a pus ordine în averea stăpânului, dar a pus ordine şi în propria conştiinţă. Lăcomia l-a dezumanizat, posibila pedeapsă l-a pus pe calea smereniei. Părintele Paisie Olaru aşa ne învaţă: "Conştiinţa este îngerul lui Dumnezeu care îl păzeşte pe om. Conştiinţa pomeneşte păcatele noastre şi, pomenindu-le, ne smereşte".
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius