"Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de către diavolul. Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit. Şi apropiindu-se, ispititorul a zis către El: De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Iar El, răspunzând, a zis: Scris este: "Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu". Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe aripa templului, şi I-a zis: Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: "Îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbeşti de piatră piciorul Tău". Iisus i-a răspuns: Iarăşi este scris: "Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău". Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate împărăţiile lumii şi slava lor. Şi I-a zis Lui: Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie. Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, căci scris este: "Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti". Atunci L-a lăsat diavolul şi iată îngerii, venind la El, Îi slujeau." (Matei 4, 1-11)
***
Prin cuvintele Evangheliei de astăzi ne amintim de "ispitirea Domnului nostru Iisus Hristos". Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei a lăsat generaţiilor viitoare mărturie despre acest moment din activitatea Domnului Hristos. Dicţionarele ne dau ca explicaţie la cuvântul ispitire următoarele: a supune unei ispite; a ademeni; a momi; a tenta. Când ne referim la ispitirea Mântuitorului, sensurile sunt mai profunde. Hristos Domnul nu a fost ademenit doar cu cele ale acestei lumi, ci cu ceva mult mai profund. Ispititorul îi făgăduia Fiului lui Dumnezeu lumea întreagă dacă se va supune lui. Diavolul a fost alungat prin cuvintele: "Piei, satano, căci scris este: "Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti"". Toţi cei ce sunt urmaşi ai Mântuitorului găsesc în aceste cuvinte un puternic sprijin la vremea încercărilor şi a ispitirilor. Pentru a nu ne lăsa biruiţi de multele şi subtilele ispitiri care vin din partea demonilor, trebuie doar Lui Dumnezeu să I ne închinăm, şi doar Lui să-I slujim. Ispitele ne vin în funcţie de credinţa pe care o avem. La cei cu puţină credinţă, păcatele au devenit o obişnuinţă, la cei cu o credinţă mai puternică, ispitirile sunt mai "rafinate". Să ne întrebăm fiecare dintre noi aşa: oare eu la care din cele trei ispitiri aş fi cedat? Nu ispitele dau sens vieţii noastre, ci credinţa puternică şi nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius