"Şi când s-au împlinit zilele curăţirii lor, după legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca să-L pună înaintea Domnului. Precum este scris în Legea Domnului, că orice întâi-născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului. Şi să dea jertfă, precum s-a zis în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel. Şi iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui. Şi lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului. Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii, el L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel. Iar Iosif şi mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc. Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi. Şi era şi Ana proorociţa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer, ajunsă la adânci bătrâneţi şi care trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria sa. Şi ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim. După ce au săvârşit toate, s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret. Iar Copilul creştea şi Se întărea cu duhul, umplându-Se de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era asupra Lui." (Luca 2, 22-40)
***
Prin cuvintele pericopei evanghelice de astăzi ne este amintit faptul că la 40 de zile după Naşterea Fiului lui Dumnezeu, Pruncul Iisus a fost dus la templu din Ierusalim de către Dreptul Iosif şi Sfânta Fecioară Maria şi dăruit lui Dumnezeu. Pruncii, fiind darurile binecuvântării lui Dumnezeu, sunt dăruiţi Tatălui ceresc. În vechime, orice familie privea pe fiecare prunc născut ca un posibil izbăvitor şi mântuitor. Copilul era considerat şi perceput ca un dar, o binecuvântare de la Dumnezeu pentru familia respectivă. La templul din Ierusalim, Pruncul Sfânt este primit în braţe de Dreptul Simeon - om drept şi temător de Dumnezeu, care aştepta şi el mângâierea lui Israel. Simeon rosteşte rugăciunea "Acum slobozeşte", rugăciune care o rostim la fiecare slujbă a Vecerniei - adică la începutul fiecărei zile liturgice. Dreptul Simeon face o profeţie care viza persoana Sfintei Fecioare Maria - şi anume că va trece sabie prin sufletul ei - adică vor veni timpuri în care va fi contestată calitatea ei de Mamă şi Fecioară. Tot în templu, Proorociţa Ana aştepta şi ea cu multă nădejde ziua când Mesia Cel prezis şi aşteptat va aduce mântuirea. Sfânta Fecioară Maria, Dreptul Iosif, Simeon şi Ana sunt cei aleşi de Dumnezeu Tatăl să ţină pe braţele lor pe Cel ce poartă pe mâinile Sale sufletele tuturor creştinilor din această lume.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius