altmarius

cultură şi spiritualitate

"Eu voi fi atent la valori, dar daca acestea nu se ivesc, nu voi avea ce sprijini..."

Interviu cu Marin Mincu
Interviu realizat de Daniel D. Marin

Se intimpla sa revenim din cind in cind la "chestiunea" tinerilor scriitori. Spunea Gelu Vlasin: "Constat ca foarte putini dintre scriitorii consacrati mai au rabdare. Si pe urma, pe linga lipsa de rabdare, mai exista si teama, o teama morbida, as putea spune ingrozitoare, ca intr-o buna zi or sa apara lupii tineri, ca sa-i numim asa, si ca in felul acesta locul previzibil din literatura o sa fie ocupat de altcineva...". Sinteti de acord sa pornim din acest loc discutia privind o posibila generatie 2000?

Da, insa aici incap citeva suave nuantari. Intr-adevar, "chestiunea tinerilor scriitori" a devenit atit de "incomoda", incit, de curind, sefii breslei s-au gindit brusc s-o "rezolve", cit ai bate din palme, inventind un "colocviu" ad-hoc, de "reconciliere", la Bucuresti. Mi se pare ca nu trebuie sa privim situatia incordata, creata la Uniunea Scriitorilor, numai din unghiul unilateral al luptei ("cronologice"/"biologice") pentru putere.



In fond, generatiile de creatie (conform sintagmei lui Tudor Vianu) intereseaza istoria literara numai daca confirma axiologic. Stimate tinere prieten, pina la urma, frondele trec, pe cind literatura de valoare ramine, indiferent carei generatii apartin actantii care-au scris-o. De obicei, se retin doar acele semnale de departajare structurala care marcheaza, printr-o ruptura violenta, traiectul noilor insurgenti. Termenii de "generatie", "promotie", "grup", "desant", "scoala literara", "cenaclu", "atelier" etc. nu mai conteaza astazi, ci important este sa poti sa faci sa avanseze literatura. Pe de alta parte, expresia stereotipa "lupii tineri" induce, aici, un iminent pericol carnasier si este normal ca "scriitorii consacrati" (?!) sa se alerteze/ coalizeze spontan pentru a-si apara ciolanul administrativ. Dincolo de orice consideratii insa, toti scriitorii autentici trebuie sa-i sprijine concret pe tinerii talentati ca sa se afirme si sa se impuna. Cind eram in Italia, am constatat ca Mario Luzi si Piero Bigongiari erau intotdeauna foarte saritori sa-i promoveze pe tinerii debutanti.

In alta ordine, la virsta euridicilor, am fost eu insumi extrem de drastic cu generatia anterioara, publicind volumul Poezie si generatie, in 1975, ca pe un fel de "manifest" impotriva "poetilor consacrati", Marin Sorescu si Nichita Stanescu. Mai tirziu, cind am renuntat la revolta generationista, m-am revizuit si am devenit mai generos. Astfel, in anii ’80, dintr-o "complicitate instinctiva", ii omologam pe textualistii optzecisti, atunci cind foarte putini erau cei care stiau "ce e cu textualismul". In Poezia romana actuala (1998), i-am evaluat pe nouazecisti ca pe o alta generatie de creatie, mai vie si mai profunda decit aceea a optzecistilor. Consecvent cu acest program, am fost atras mai recent si de puiandrii douamiisti.

Daca m-ar fi intrebat cineva, in ianuarie 2004, ce surpriza pregateste Editura Pontica, as fi raspuns aproape fara nici o ezitare: antologia De la Claudiu Komartin la Marius Ianus. Komartin nu apare deloc in Generatia 2000 (Pontica, 2004), iar inainte de Ianus sint, printre altii, Iulian Fruntasu, Sorin Ghergut, Mircea Tuglea, Adela Greceanu, poeti pe care-i vedeam definitiv "adjudecati" de antologia de la sfirsitul anilor ’90; imi rasturnati complet viziunea!...

Imi pare rau. Inseamna ca "viziunea" dumitale asupra generatiei douamiiste e prea ingusta, ca sa nu spun prea partizana. Eu am riscat, din necesitati maieutice, sa am o viziune critica ceva mai larga. Astfel, din punct de vedere "teritorial" – ca sa zic asa – am vrut sa depasesc limitele previzibile ale "perimetrului bucurestean" si – cronologic – am impins ceva mai inapoi de anul 2000 momentul coagularii unei alte sensibilitati si scriituri, corespunzatoare altui orizont de asteptare. Daca vrem sa diacronizam, cred ca basarabenii Dumitru Crudu si Iulian Fruntasu au fost printre primii care-au anuntat, la noi, schimbarea de paradigma. Faptul ca Dumitru Crudu a anticipat noul tip de discurs si este ideatorul principal al manifestului fracturist (semnat alaturi de Marius Ianus in 1999, dar reformulat recent de el, intr-o "precizare" din suplimentul "Generatia 2000", al revistei "Paradigma", noiembrie 2005), ma indreptateste sa-l consider, pe tinarul scriitor de la Chisinau, un deschizator de drum, inaintea lui Ianus. Asta explica de ce antologia mea se deschide cu Dumitru Crudu, si nu cu Marius Ianus.

In legatura cu celalalt "reper" din titlul subtil pe care mi-l sugerezi, profit de ocazie ca sa intrerup un mic echivoc ce se perpetueaza de la aparitia antologiei. Spre deosebire de alti critici, sine ira et studio, eu cred ca exista destui poeti in aceasta generatie – care-au debutat cam in acelasi timp cu Claudiu Komartin – ce-si pot revendica, mai justificat decit acesta, dreptul de-a fi prezenti in ea sau pretentia de a-si vedea numele pus pe coperta cartii, asa cum propui dumneata. De aceea, am fost mirat sa constat o reactie foarte nervoasa, in receptarea antologiei mele, din cauza absentei lui Claudiu Komartin. E cazul sa clarific lucrurile. Nu l-am inclus pentru ca nu l-am considerat suficient de autentic ca sa merite antologarea. Omisiunea mea insa i-a folosit mult mai mult, caci, daca-l includeam, asa cum i-am inclus si pe altii, nu ar fi mai devenit atit de celebru. Aproape toti cei care-au scris despre antologie s-au scandalizat de lipsa acestuia, in replica plusind aiuritor asupra formidabilului talent al "marelui exclus". Cineva a vorbit de "poet vizionar" etc. Asta a facut sa-i creasca disproportionat ambitiile, obligindu-l sa confectioneze, neobosit, texte in serie, pentru a-si intretine gloria de moment. Sa speram ca nu se va lasa pacalit de aceasta intorsatura a lucrurilor la care nu se astepta deloc, atunci cind mi-a cerut sa-l debutez, in 2003, iar eu i-am spus sa astepte pina se "personalizeaza". Desi, intre timp, a publicat doua volume si-a mai avut doua lecturi la Euridice, nu m-as grabi inca sa afirm ca s-a gasit pe sine ca poet. Cu toate ca-mi este foarte simpatic (cunoscindu-l de cind era elevul lui Soviany la Liceul Eminescu), mi se pare ca (exact ca-n liceu) mimetizeaza mai departe discursul altora. (Ultima data, cind a citit in cenaclu, il imita flagrant pe poetul basarabean Ruslan Carta.) Obligat de echivocitatea ingrata a celorlalti critici, am considerat moral sa-mi exprim parerea sincera asupra poetului Komartin. As dori enorm ca intuitia mea "negativa" sa functioneze gresit, dar si acum douazeci de ani m-am indoit, la fel, de "talentul poetic" (trimbitat asurzitor de catre critica de atunci) al optzecistului Ioan T. Morar si se pare ca timpul mi-a dat dreptate. Din ce publica prin reviste si din luarile de cuvint la Euridice, Claudiu Komartin pare ceva mai inzestrat pentru critica, dar oficiul critic cere studiu organizat si o viziune aprofundata asupra literaturii. Deocamdata, fiind foarte tinar, el se afla, inca, in cautarea infrigurata de sine insusi. Indiferent in ce se va proba in continuare (poezie, critica, teatru sau proza), astept de la el sa devina autentic si imi voi revizui parerea. Se intelege de la sine ca nu mi-ar placea deloc sa mi se rastalmaceasca, in mod stupid, aceasta interventie onesta in legatura cu "absenta" lui Komartin din antologia incriminata. Normalmente, el ar putea fi recuperat, impreuna cu altii, la editia a doua.

Nici Urmanov, nici Elena Vladareanu, nici macar Marius Ianus (daca privim cu atentie), ca sa amintesc doar citiva dintre cei mai mediatizati poeti recunoscuti astazi ca douamiisti, nu au pledat pentru intrarea prin forta de grup in literatura (poate doar grupul de la Constanta, singurul foarte solidar...), ba, din contra, au refuzat, uneori chiar transant, orice forma de "inmatriculare". De ce atunci o antologie?

E deja stabilit, prin consens critic, ca antologiile sint instrumente utile prin care se anticipeaza relieful unei posibile istorii a literaturii. Ba chiar acestea substituie, adeseori, mai avantajos, orice istorie literara, deoarece reactualizeaza prompt receptarea unor texte. Ca experienta proprie, trebuie sa spun ca, dupa ce-am ajuns in Italia, acum treizeci de ani, am avut un impact revelator cu poezia italiana contemporana prin antologia lui Antonio Porta, Poesia degli anni settanta (Feltrinelli, Milano, 1979), deoarece am putut sa citesc, acolo, textele poetilor importanti care publicasera in ultimul deceniu (1968-1978), antologati, pe fiecare an in parte, prin poeziile aparute, pe parcursul acelui interval, in diverse reviste sau volume. Astfel am putut sa simt imediat care era pulsul viu al poeziei italiene si am inteles cum se repartizau vectorii structurali in alternanta dinamica dintre generatii. De la o asemenea perspectiva sincronica am pornit eu insumi, mai tirziu, in lucrarea Poezia romana actuala (antologia comentata, in trei volume, a poeziei postbelice, aparuta in 1998-1999), care a fost completata, in mod firesc, cu Generatia 2000, tiparita acum doi ani pentru a da continuitate proiectului si mai ales pentru a-i introduce in competitie pe ultimii sositi. Cred ca se poate deduce usor, de catre oricine, ca aceasta "antologie" nu reprezinta, nicidecum, vreo tentativa ascunsa, a mea, de "inmatriculare" gregara a tinerilor scriitori.

Dupa ce a fost unul din promotorii activi ai conceptului de noua generatie literara, Razvan Tupa se grabeste sa-i anunte (nu mai tirziu de zilele trecute) decesul. Nu fara unele argumente, as spune (cvasi-esecul manifestului fracturist, perpetuarea vechilor obisnuinte, gascute si orgolii ce se pot articula foarte zgomotos la un moment dat – Tupa atragind atentia ca deja ele exista si, mai mult, se si manifesta – statul comod sub umbrela generationista etc.), care ma si mir ca nu ocupa un loc mai vizibil pe agenda dezbaterilor literare din zilele astea...

Dl Razvan Tupa si-a expus si in Cenaclu aceasta idee "funebra", oarecum "alarmanta", pentru competitorii primi ai generatiei sale. Este o atitudine normala. Nu mi se pare deloc ceva nou, fiindca, in general, intra in regula jocului ca aceia care au o constientizare maxima a propriei generatii sa fie primii care o neaga. Asa s-a intimplat cu toate gruparile avangardiste/ experimentaliste din secolul XX; de exemplu, cei cinci componenti ai "grupului suprarealist roman" s-au separat si s-au negat reciproc de mai multe ori. Deja, in promotia saizecista, poetii aparuti dupa 1966 (Dimov, Mazilescu, Mircea Ivanescu) polemizau, prin scrisul lor radical schimbat, cu cei debutati in primul lustru al aceluiasi deceniu (Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Cezar Baltag). Asta nu reprezinta altceva decit un semn de maturizare a generatiei.

In acest sens, si eu am observat ca, in stagiunea ultima a Euridicii, au aparut poeti noi, cu adevarat diferiti fata de prima serie a euridicienilor. (Ma refer la cei care au citit la ultimele sedinte, precum Robert Mindroiu, Florin Bratu, Eugen Suman, Livia Rosca, Diana Geacar, Andra Rotaru, Irina Brandabur, Ruslan Carta, Pablo Hose etc.). Evident ca e vorba de o modificare subtila de atitudine si de mijloace tehnice, prin curatirea de scoriile contondente ce insoteau initial substanta polemica a discursului douamiist. De fapt, orice generatie se manifesta la fel: intii se impune iconoclast prin furia noutatii discursive/existentiale, apoi se rafineaza si se dilueaza pina la automaniera. Se pare ca nu e nimic nou sub soare. Anuntind "moartea generatiei 2000", Tupa propune o discutie bazata pe prezentarea grupurilor tinere care au marcat poezia de la noi in ultimii ani, prezentare utila dupa parerea mea, fara a sta totusi prea bine de una singura in picioare, daca luam in calcul fie si un singur aspect: diferentele majore din cadrul celui mai important asemenea grup, cel din Bucuresti, care nu e nici pe departe atit de compact precum s-au grabit sa constate unii comentatori. Mai operant mi s-ar parea conceptul de scoala poetica...

De fapt, prin aceasta nu ar face altceva decit sa ilustreze identitatea structurala a intregii generatii care, oricit de dispersata teritorial, descopera instinctiv acelasi mod de a simti si a face literatura, indiferent ca grupurile ce o reprezinta se afla la Arad sau la Constanta, la Bucuresti sau la Craiova, la Cluj sau la Iasi, la Timisoara sau la Chisinau. Cred ca, daca Razvan Tupa ar continua o asemenea "prezentare" (precum aceea inceputa cu "grupul de la Constanta" in primul numar din revista "Versus/m"), s-ar putea vedea mai bine unitatea in diferentiere si diversitatea incizionata adinc in gena matriciala a douamiistilor.

N-are nici o importanta ca "grupurile" din Bucuresti sint mai evoluate sau mai complexe, si nici faptul ca aici s-au produs noi isme: cele mai cunoscute fiind fracturismul (lui Dumitru Crudu si Marius Ianus), utilitarismul (inventat de Adrian Urmanov in toiul dezbaterilor de la Euridice) si deprimismul (lui Gelu Vlasin).

Nu conteaza cit de "compact" este un grup sau altul, ci daca acesta adera sau nu la spiritul douamiist.


(Cit) veti continua sa sprijiniti generatisa douamiista?

O voi sustine atit cit mi se va parea necesar. Demersul unei generatii trebuie sa fie unul de adincime a viziunii existentiale si de implicare agonala in problematica epistemica a momentului. Fara asta nu se ajunge prea departe. Dupa afirmarea in forta, care nu e decit o premisa, urmeaza un drum individual greu de parcurs la care, toata lumea stie, nu rezista decit citiva. Eu astept acum sa vad care sint acei citiva, capabili sa treaca de la fronda juvenila la opera. Adica astept sa apara sau, mai exact, sa se defineasca scriitorii importanti care impun axiologic o generatie de creatie. Aceasta inseamna ca spiritul critic poate fi destul de permisiv, pentru a nu stopa incercarile de primenire, dar nu pentru multa vreme. Pentru mine, literatura nu e un simplu exercitiu de lejeritate. Nu voi confunda niciodata acneea de primavara a poetilor ce citesc la Euridice cu opera propriu-zisa care, daca ramine doar "anuntata", nu reprezinta decit o forma a ratarii. Ii voi urmari pe cei care continua cursa si sper ca nu-i voi trada. Eu voi fi atent la valori, dar daca acestea nu se ivesc, nu voi avea ce "sprijini".


"Au trecut doar primii cinci ani din cei zece acordati de mine generatiei ultime"

Dupa inflatia de "visceralitate, mizofilie si scatofagie" ce parea sa preia controlul la un moment dat, s-au putut afirma poeti precum Claudiu Komartin, Dan Coman, Teodor Duna (Constantin Virgil Banescu o facuse deja), iar acum, mai greu e adevarat, pregateste terenul Andra Rotaru, o poeta inarmata pina in dinti cu tehnica (Urmanov), dar si cu viziune (Nina Vasile). Si pentru ca intrebarea mea este poezia – incotro?, cred ca e cazul sa aducem in discutie (si) scoala de poezie inaugurata la Risca de Adrian Urmanov. Va e "frica" de acest Adrian Urmanov?

Mie nu mi-e "frica" decit de poetii mari. Unii douamiisti s-au imbolnavit, din pacate, de vedetism, prea devreme, cum cred ca e cazul lui Constantin Virgil Banescu si Claudiu Komartin, ca sa citez numele a doi dintre "afirmatii" dumitale. Adrian Urmanov e un euridician pur din prima serie, remarcabil prin dorinta sa de diferentiere structurala; el a debutat la Pontica in 2001, cind mi-am permis sa-i sugerez titlul volumului Carnurile cannonice, si apoi s-a format in Cenaclul Uniunii, in primii doi ani (2002-2003) de functionare a acestuia in Sala Oglinzilor. Aici s-a facut cunoscut, de la inceput, prin coerenta luarilor de cuvint, pe cit de polemice pe atit de inteligente (de exemplu, acuitatea si consistenta replicii pe care i-a dat-o lui Florin Iaru a nascut constatarea mea ca asistam la nasterea unei noi generatii), propunind ideea utilitarismului, in replica la fracturismul lui Marius Ianus. A mai publicat doua volume tot la Pontica (Poeme utilitare in 2003 si Schelet in 2004). Dupa ce-a ramas pentru un an, cu o bursa de creatie, in Anglia, s-a intors de acolo rascolit interior si a ales, brusc, sa devina calugar la Risca, desi de meserie este contabil, scolit in toata regula in tara si la Moscova. Agresiv (cu sine si cu altii) din exces de timiditate si aparent lipsit de duhul smereniei, a gasit de cuviinta sa transfere spiritul euridician peripatetic intre zidurile unei minastiri medievale moldave, tinind cursuri secrete de poezie unor tineri dornici de-a invata, care-au debutat dupa aceea cu succes. Daca va reusi in tentativa sa ambitioasa de a intemeia "o scoala de poezie" la Risca, inseamna ca scoala de poezie de la Euridice a dat rod si asta nu poate decit sa ma bucure. In cadrul cam agitat al Cenaclului nostru am sustinut intotdeauna ca literatura trebuie sa se manifeste concurential si in competitie deschisa, nu in spirit meschin de invidie joasa.

Care ar fi cele mai importante linii de forta pe care se sprijina discursul poetic douamiist, pentru ca, si nu cred ca e doar impresia mea, se vorbeste adesea despre nume, dar mai putin de tendinte, directii, in fond lucrurile care conteaza...?

Sugerez, fara nici o pretentie de sistematizare, doar citeva dintre acestea: radicalizarea discursiva prin renuntarea la retorismul textualist sau de alta provenienta, hypervisceralizarea perceptiei realului prin implicarea coparticipativa (era sa zic "utilitarista") a celuilalt, explorarea lacaniana a subteranei prin asumarea curajoasa a abjectiei umane, recuperarea subiectului social alienat prin pendularea paranoica intre "apocalipsa" si "integrare", exacerbarea autenticitatii trairii de gradul zero ca terapeutica obscena a limitei subzistentei etc. Deocamdata cred ca asistam inca la procesul lent de sedimentare si stratificare namoloasa a unui humus generational din care sper ca se vor contura, cit mai curind, directii si tendinte poetice originale. Dar nu trebuie sa ne grabim, caci au trecut doar primii cinci ani din cei zece acordati de mine generatiei ultime, pentru a-si trasa si impune dira proprie. Am incredere, cum am mai spus, ca criticii douamiisti vor sti sa-i sesizeze la timp si sa-i marcheze diferenta structurala.


Repere:

  • (n. 1944, Slatina) poet, prozator, eseist si critic literar
  • director al Editurii Pontica si al revistei culturale "Paradigma"
  • a detinut o rubrica de critica literara in "Ziua literara" si a fost semnatar al rubricii "Accente" din ziarul "Cotidianul"
  • este coordonator al cenaclului "Euridice" de la Muzeul Literaturii Romane din Bucuresti
  • a publicat peste 40 de volume in Romania si 20 de volume in Italia
  • in 1996, a fost laureat cu Premiul Herder (Universitatea din Viena), unul dintre cele mai prestigioase premii literare europene
  • a mai fost distins cu Premiul International Eugenio Montale (Roma, 1989) si Premiul literar Carlo Betocchi (Cita di Piombino, 1992)

Opere:

  • Prada realului (poezie, 1980)
  • Ion Barbu. Eseu despre textualizareapoetica (1981)
  • Avangarda literara romaneasca (1983)
  • Intermezzo (roman, vol. I – 1984, vol. II – 1989, vol. III – 2002, vol. IV – 1997)
  • Despre fragilitatea vietii (poezie, 1987)
  • Poeti italieni din secolul XX (antologie comentata, 1988)
  • Textualism si autenticitate (1993).
  • la Editura Polirom a publicat Jurnalul lui Dracula (2004, nominalizat la Premiul National pentru Roman, Bergamo, 1993) si Moartea la Tomis. Jurnalul lui Ovidiu (2005)

Vizualizări: 68

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !

Alătură-te reţelei altmarius

STATISTICI

Free counters!
Din 15 iunie 2009

203 state 

(ultimul: Cabo Verde)

Numar de steaguri: 265

Record vizitatori:    8,782 (3.04.2011)

Record clickuri:

 16,676 (3.04.2011)

Steaguri lipsa: 39

1 stat are peste 700,000 clickuri (Romania)

1 stat are peste 100.000 clickuri (USA)

1 stat are peste 50,000 clickuri (Moldova)

2 state au peste 20,000  clickuri (Italia,  Germania)

1 stat are peste 10.000 clickuri (Franta)

6 state au peste 5.000 clickuri (Olanda, Belgia, Marea Britanie, Canada, UngariaSpania )

10 state au peste 1,000 clickuri (Polonia, Rusia,  Australia, IrlandaIsraelGreciaElvetia ,  Brazilia, Suedia, Austria)

50 state au peste 100 clickuri

16 state au un click

Website seo score
Powered by WebStatsDomain

DE URMĂRIT

1.EDITURA HOFFMAN

https://www.editurahoffman.ro/

2. EDITURA ISTROS

https://www.muzeulbrailei.ro/editura-istros/

3.EDITURA UNIVERSITATII CUZA - IASI

https://www.editura.uaic.ro/produse/editura/ultimele-aparitii/1

4. PRINTRE CARTI

http://www.printrecarti.ro/

5. ANTICARIAT ALBERT

http://anticariatalbert.com/

6. ANTICARIAT ODIN 

http://anticariat-odin.ro/

7. TARGUL CARTII

http://www.targulcartii.ro/

8. MAGAZINUL DE CARTE

http://www.magazinul-de-carte.ro/

9. ANTICARIAT PLUS

http://www.anticariatplus.ro/

10. CARTEA DE CITIT

http://www.carteadecitit.ro 11. ANTICARIAT ON-LINE
http://www.carti-online.com/

12. ANTICARIATUL DE NOAPTE

 http://www.anticariatuldenoapte.ro/

13. ANTICARIATUL NOU

http://www.anticariatulnou.ro

14. ANTICARIAT NOU

https://anticariatnou.wordpress.com/

15. ANTICARIAT ALEPH

https://www.anticariataleph.ro/

16. ANTIKVARIUM.RO

http://antikvarium.ro

17.ANTIKVARIUS.RO

https://www.antikvarius.ro/

18. EDITURA CASA CĂRȚII

https://www.casacartii.ro/editura/

19.EDITURA MEGA

https://edituramega.ro/

20. TIMBREE

www.timbree.ro

21. FILATELIE

 http://www.romaniastamps.com/

22 MAX

http://romanianstampnews.blogspot.com

23. STAMPWORLD

http://www.stampworld.com

24. LIBMAG

https://www.libmag.ro/carti-la-preturi-sub-10-lei/?gclid=Cj0KCQjwiNSLBhCPARIsAKNS4_djLKQgGui6c7fzMD9uu4NJgicnOiTKVowzeBmgz4XYZ6J3j3nj2NYaArV0EALw_wcB

25. DAFFY'S BOOKS

https://www.daffisbooks.ro 26. MAGIA MUNTELUI

http://magiamuntelui.blogspot.com

27. RAZVAN CODRESCU
http://razvan-codrescu.blogspot.ro/

28.RADIO ARHIVE

https://www.facebook.com/RadioArhive/

29.NATIONAL GEOGRAPHIC ROMANIA

https://www.natgeo.ro/revista

30. SA NU UITAM

http://sanuuitam.blogspot.ro/

31. MIRON MANEGA
http://www.certitudinea.o

32. CERTITUDINEA

www.certitudinea.com

Anunturi

Licenţa Creative Commons Această retea este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creativ

Note

Hoffman - Jurnalul cărților esențiale

1. Radu Sorescu -  Petre Tutea. Viata si opera

2. Zaharia Stancu  - Jocul cu moartea

3. Mihail Sebastian - Orasul cu salcimi

4. Ioan Slavici - Inchisorile mele

5. Gib Mihaescu -  Donna Alba

6. Liviu Rebreanu - Ion

7. Cella Serghi - Pinza de paianjen

8. Zaharia Stancu -  Descult

9. Henriette Yvonne Stahl - Intre zi si noapte

10.Mihail Sebastian - De doua mii de ani

11. George Calinescu Cartea nuntii

12. Cella Serghi Pe firul de paianjen…

Continuare

Creat de altmariusclassic Dec 23, 2020 at 11:45am. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Ian 24.

© 2021   Created by altmarius.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor