Epuizarea resurselor ţării pentru o utopie

[altmariusistoric]

AutorProf. Ionel-Claudiu Dumitrescu

• http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/epuizarea-resur...

 Există astăzi o uimitoare cădere în trecut, populaţia imaginându-şi că a existat un fel de epocă de aur în perioada guvernării lui Nicolae Ceauşescu. Omul de rând are idei simple: statul dădea locuri de muncă şi locuinţe la tot omul. Oare să fie adevărat? Oare cu ce preţ? Masele nu pun întrebări, au doar păreri ce tind uneori spre mitologie. Oare pentru ce se ridicau imensele fabrici din moment ce se mânca pe cartelă? Oare ce se întâmpla cu resursele subsolului? Cifrele prezentate în anuarele statistice ar indica faptul că pe meleagurile româneşti ar fi curs numai lapte şi miere. A fost un jaf fără precedent în istorie, românii rămânând astăzi cu poluarea şi uriaşele gropi şi galerii. Numai în anii 1980 şi 1981 au fost smulse din pământ 72.091.000 t de cărbune, 23.155.000 t de petrol şi 57,418 miliarde mc de gaz metan. Urma sarea cu 10.089.000 t pentru transformarea în sodă sau produse necesare chimizării agriculturii. Minele erau exploatate intensiv pentru obţinerea de fier, plumb şi cupru. Nici metalele preţioase nu erau uitate. Uraniul se extrăgea din judeţul Suceava. Se observă că erau cantităţi ce modificau semnificativ subsolul României pentru a polua masiv cu steril şi cenuşi de termocentrală solul. Sunt exemple din doar doi ani.

1986_demonstratie-de-23-august-in-bucuresti.-epoca-nicolae-ceausesc...

          Industria materialelor de construcţii măcina pur şi simplu munţii României. Fabricile de ciment preferau zonele cu calcar şi cele cu marnă. Bicaz, Fieni, Câmpulung-Muscel şi Medgidia transformau piatra în praful necesar construcţiilor megalitice. Consumul de energie electrică era foarte ridicat în această ramură economică, cimentul fiind totuşi o marfă săracă, adică una cu preţ mic şi costuri ridicate. Nici nu se recomandă transportul pe uscat la distanţe mai mari de 300 km. Piramida faraonului Keops pare o jucărie în comparaţie cu volumul dislocat de muncitorii români în cariere. Nici varul n-a fost uitat pentru construcţii sau pentru industria chimică. Au fost produse în doar doi ani 7.555.000 t de var.

          Oare la ce erau necesare aceste imense cantităţi  de materii prime? Simplu. Regimul avea nevoie de produse strategice pentru victoria socialismului internaţionalist şi substanţele erau dirijate spre industria grea pentru obţinerea de compuşi necesari armatei. Astfel, alumina ajungea la Slatina, acolo era consumat curentul electric rezultat din arderea lignitului din Oltenia pentru transformarea în aluminiu şi metalul uşor pleca la o uzină din Bacău de unde îşi lua zborul peste Prut sub formă de avioane Iak-52 spre Uniunea Sovietică. Tot ce era mai bun era tocat de complexul militaro-industrial menit să aducă victoria în revoluţia mondială. Tot pentru industria produselor speciale erau dirijate şi importante fonduri în valută pentru utilarea fabricilor cu aparatură modernă şi scumpă.

          Dacă datele publicate în statistici sunt corecte, resursele ţării au fost exploatate fără milă, indiferent de costurile de producţie, şi astăzi mineritul nu mai este rentabil fără să afecteze nivelul de trai al populaţiei sau bugetul ţării.

 

 

Bibliografie minimală

Direcţia centrală de statistică, Anuarul statistic al Republicii Socialiste România 1982, Bucureşti, 1982.