În Ungaria, educația religioasă din învățământul public are la ora actuală două ramuri importante: școlile confesionale, care s-au (re)înființat după căderea comunismului, și școlile de stat. Învățământul catehetic din această țară are însă o istorie de secole, atât calvinii și luteranii, cât și Biserica Romano-Catolică contribuind la educația religioasă a acestui popor.
Majoritatea școlilor confesionale au fost înființate de Biserica Romano-Catolică, dar și calvinii și luteranii au întemeiat aici școli prestigioase.
Despre începuturi
Cele mai multe școli catolice au funcționat sub oblăduirea unui ordin călugăresc, dintre care merită menționat Ordinul Piariștilor, înființat în Roma de spaniolul Iosif de Calasanz (1556-1648), care în Ungaria și-a deschis prima școală în 1666, în orașul Privigye (azi Prievidza, Slovacia). Piariștii au întemeiat și în Transilvania patru școli, prima fiind cea din orașul Bistrița, care a început să funcționeze în anul 1717. Cea mai veche școală catolică aparține însă ordinului benedictinilor de pe dealul de la Pannonhalma, școală înființată odată cu întemeierea abației pe acel loc, în anul 996.
Numărul școlilor catolice a avut o creștere considerabilă în perioada Contrareformei. Ungaria a fost însă un teren prielnic pentru ideile reformei luterane și calvine, la sfârșitul secolului al XVI-lea aproape 90% din populația Ungariei trecând la protestantism.
Educația religioasă în Ungaria comunistă
În 1948, la începutul dictaturii comuniste în Ungaria, din cauza legii naționalizării școlilor bisericești, adoptată de parlamentul maghiar în ziua de 16 iunie 1948, 6.505 instituții de învățământ au intrat în proprietatea statului. Doar zece licee au scăpat, putând mai departe funcționa ca școli confesionale: opt licee catolice (câte două au rămas călugărilor piariști, benedictini, franciscani și unui ordin de călugărițe), Colegiul Reformat de la Debrecen, precum și Liceul „Anne Frank” din Budapesta al comunității evreiești. Ordinele călugărești amintite, prin aceste licee, au scăpat de desființare, căci celorlalte (iezuiții, cistercienii, paulinii etc.) autoritățile comuniste nu le-au mai permis să funcționeze.
În anii erei socialiste, în școlile confesionale s-a predat din manualele de stat. Membrii corpului profesoral, în cazul liceelor catolice clerici, preoți călugări sau călugărițe, au fost salarizați de către cultele de care aparținea fiecare școală. În programul pedagogic al școlilor a fost inclusă predarea disciplinei religie, zilele au fost începute și terminate cu rugăciune, putându-se organiza și programe cu caracter duhovnicesc. Numărul elevilor admisibili în aceste școli a fost limitat, iar familiile acestor elevi urmau să plătească și o taxă de școlarizare. Aceste licee însă au devenit în curând școli de elită, servind mai apoi drept modele pentru școlile bisericești care s-au (re)înființat după prăbușirea comunismului.
Învățământul religios în Ungaria liberă
Momentul istoric al căderii comunismului și în Ungaria a adus restabilirea libertății religioase. Retrocedarea parțială a averilor bisericești, adoptată ca lege (nr. XXXII/1991) de Parlamentul Ungariei în 1991, a oferit cultelor posibilitatea de a cere și a primi înapoi imobilele școlilor naționalizate. Prin Legea nr. IV/1990 despre libertatea religioasă și despre culte, adoptată încă de parlamentul comunist, s-a făcut posibilă înființarea școlilor, pentru care statul asigura condițiile financiare necesare. Ordinele călugărești exilate după 1948 au revenit, chiar dacă reorganizarea vieții monahale a mai durat câțiva ani. Chiar dacă retrocedarea fostelor clădiri bisericești a întârziat, totuși înființarea și deschiderea școlilor confesionale au luat avânt.
Atât statul, cât și întreaga societate maghiară au favorizat această formă a învățământului public, iar în 2008, deja 7% din elevi studiau în școli confesionale. În 2015, procentajul ajungea la 10%, în jur de 800 de instituții de învățământ funcționând sub egida mai multor culte: Biserica Romano-Catolică a susținut 497 de școli, Biserica Reformată Calvină 221 de școli, Biserica Evanghelică Luterană 74 de școli, restul fiind administrate de cultele mai mici (din păcate, Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria nu răspunde de nici o școală, pentru că școlile în care se predă românește, cu o singură excepție, sunt administrate de Autoguvernarea pe Țară a Românilor din Ungaria). Potrivit statisticii Ministerului Resurselor Umane de la Budapesta, la începutul anului școlar 2016/2017, numărul elevilor care învățau în aceste școli se ridica la circa 214.000: 21.615 de copii în grădinițe, 111.850 de elevi în școlile generale, 34.400 în școlile profesionale și 45.292 în licee teoretice.
La începutul noului mileniu, când disputele tensionate din societate legate de rolul școlilor confesionale s-au liniștit, căci mulți le-au considerat simple unelte de prozelitism, structura învățământului și administrarea sistemului s-au cristalizat în biserici, condițiile lor financiare fiind în general chiar mai bune decât cele ale școlilor de stat.
Atât catolicii, cât și calvinii sunt prezenți și în învățământul universitar: Universitatea Catolică Pázmány Péter are 4 facultăți și două institute postgraduale, fiind înființată în 1992, iar Universitatea Reformată Károli Gáspár, tot cu 4 patru facultăți, a apărut în 1993. Biserica Romano-Catolică a mai înființat și o școală superioară pentru pregătirea viitoarelor cadre didactice, preluând în anul 1993 o școală de stat, care a fost denumită apoi după episcopul martir de Győr, Apor Vilmos (1892, Sighișoara - 1945, Győr).
Potrivit unui sondaj efectuat în rândul părinților, școlile bisericești, prin atmosfera lor familială și mai liniștită, sunt apreciate și alese de mulți dintre părinți. Anul școlar începe și se termină cu o ceremonie religioasă, zilele de școală, ca și anumite ore (cele de limbi străine), sunt începute cu o rugăciune, dar aceste lucruri, potrivit părerii părinților, nu sunt socotite ca acte de prozelitism fanatic. Simbolurile creștine sunt prezente în clase, iar majoritatea profesorilor fiind laici credincioși. Dacă în școlile ordinelor călugărești între cadrele didactice se află mulți clerici, și acolo numărul pedagogilor laici este în creștere, libertatea alegerii manualelor nefiind limitată ca în cazul școlilor de stat.
Din statisticile recensămintelor trecute, ca și din cele din sistemul de învățământ, reiese faptul că prezența școlilor confesionale este mai accentuată în regiunile unde nivelul de religiozitate al populației este mai scăzut.
Ora de religie în învățământul maghiar actual
Față de România, în Ungaria introducerea treptată a religiei în învățământul public (școli generale și licee) se face cu mare întârziere, abia în 2013, pe baza legii adoptate în 2011. Chiar dacă flacăra disputelor privind necesitatea și sensul introducerii în școli a catehizării nu s-a stins pe deplin, sistemul deja arată semne de consolidare. Majoritatea școlilor, dar și cultele, în momentul adoptării legii, nu au fost pregătite pentru noua situație. Pe parcurs însă au apărut manuale adaptate necesităților, confesiunile au avut grijă de întocmirea materiei, s-au făcut cursuri de perfecționare și schimburi de experiență pentru cei care predau în școli.
La începutul fiecărui an școlar, părinții elevilor dau o declarație referitoare la cultul dorit, sau pot alege disciplina Etică. Pe parcursul anului școlar această declarație nu se poate modifica. Școlile asigură condițiile pentru desfășurarea orelor de curs, contactând totodată confesiunile pentru a desemna cateheți în acest sens. Catehizarea este făcută de obicei de clericii din localitate, dar eparhiile au dreptul de a trimite și alte persoane. În cazul satelor unde este doar un singur preot, sau al filiilor fără preot stabilit, clasele sunt comasate. Frecventarea orelor este obligatorie, iar orele de catehizare trebuie să facă parte din orarul oficial al școlilor. În certificatul școlar al elevilor nu figurează denumirea cultului, ci doar nota obținută în rubrica denumită „Religie și etică”.
Cât despre ortodocșii românii din Ungaria, Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria are posibilitatea de a ține ore de catehizare în trei școli românești: la clasele I-VIII din Liceul Românesc „Nicolae Bălcescu” din Gyula, în Școala Românească din localitatea Micherechi (Méhkerék), și în Școala Românească din Bătania (Battonya).
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius