Editura "Sapientia": Trei noi cărţi

[altmariustotal catolic]

La Editura "Sapientia" au apărut cărţile: Sfântul Ieronim, scrisă de pr. Ieronim Budulai¸ Povestea unei statui, scrisă sub coordonarea dr. Dănuţ Doboş, şi Comuna Erbiceni. Repere monografice, scrisă de prof. Elena Ivan.

*

La Editura "Sapientia" a apărut recent cartea Sfântul Ieronim, scrisă de pr. Ieronim Budulai. Cartea apare în colecţia "Vieţile sfinţilor", în formatul 14x20, are 222 pagini şi poate fi procurată de la Librăria "Sapientia" (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţara la preţul de 20 lei.

Este cunoscut faptul că autorul Scrisorii către Evrei se străduieşte, de-a lungul întregului text, să amintească cititorilor de faptul că Dumnezeu a vorbit în multe rânduri şi în multe feluri oamenilor prin profeţi. E drept că revelaţia completă s-a realizat în persoana Fiului lui Dumnezeu, Isus Cristos, aşa cum afirmă şi autorul scrisorii menţionate. Dar Dumnezeu continuă să vorbească şi după moartea şi învierea lui Isus. Şi, dincolo de scrierile neotestamentare, Dumnezeu rânduieşte cu multă grijă să existe transmiţători ai mesajului său nu doar din calitatea de vorbitori, cât mai ales de trăitori ai cuvântului său. E vorba despre mărturia vieţii acelor oameni care, pentru Dumnezeu, riscă totul, dau totul, se dau cu totul.

Sfântul Ieronim este un astfel de exemplu. Parcurgând paginile acestei cărţi, se poate sorbi tocmai această dimensiune a unei vieţi autentice, profund umană, riscată - din toate punctele de vedere - pentru Dumnezeu, mai ales după momentul de cotitură sau de convertire, am zice noi. Da, pentru că sfântul Ieronim, înainte de a se da cu totul cauzei lui Dumnezeu, a fost un copil şi un tânăr tipic acelora care proveneau din familii de condiţie socială ridicată, cu tot ceea ce comportă acest lucru, aşa cum o afirmă el printre rândurile scrierilor sale. Se pare însă că Dumnezeu, punând în Ieronim o sete de cultură nestăvilită, s-a folosit tocmai de această dorinţă de cunoaştere pentru a-l călăuzi spre el şi spre ceea ce Ieronim a ajuns să însemne în istoria nu doar a Bisericii, ci şi a culturii Europei, ba chiar a lumii.

Parcurgerea rândurilor acestei succinte biografii devine deseori o clară oglindă unde cititorul vede de foarte multe ori asemănări evidente, mai ales când e vorba de tendinţe interioare ale fiecăruia, dar uneori chiar şi în ceea ce priveşte atitudinile exteriorizate. Uimeşte oarecum contrastul des sesizat între fineţea interioară a lui Ieronim şi duritatea, "rudimentaritatea" atitudinilor sale faţă de o situaţie sau alta. Este vorba despre un contrast care cu siguranţă vine din dorinţa nestăvilită de perfecţiune şi de iubire a lui Dumnezeu, pe de o parte, şi experimentarea slăbiciunii umane, fie la nivelul propriei persoane, fie - mai ales - în ce-i priveşte pe ceilalţi, pe de altă parte. Inteligenţa ieşită din comun şi ambiţia de a cunoaşte cât mai multe devin ingredientele clare ale traiectoriei vieţii sale: traiectorie condiţionată şi de geloziile celor care l-au agasat, fie direct, fie indirect, şi l-au provocat la decizii, şi acestea adesea contrastante (de exemplu, plecarea în pustiu, provocată de intrigile şi de calomniile romane, sau abandonarea aceluiaşi pustiu, din cauza celorlalţi pustnici din zonă ori a disputelor doctrinare ale timpului).

Dar se pare că în toate acestea exista un plan, dincolo de toate: era planul lui Dumnezeu ca acest om să devină cel prin intermediul căruia Cuvântul lui Dumnezeu să ajungă la "vulg", la toţi. Încă nu există o traducere a Bibliei în lume care să fi "rezistat" atât de mult în timp şi care să fi fost citită de atât de mulţi oameni cum este Vulgata sfântului Ieronim. Ca să nu mai spunem cât de mult a influenţat (uneori chiar a condiţionat) teologia care s-a făcut plecând de la Vulgata.

Iată, aşadar, că Ieronim are toate caracteristicile unui profet pe care Dumnezeu l-a ales drept transmiţător al cuvântului său: un transmiţător prin traducerea pe care a lăsat-o omenirii, dar mai ales prin viaţa sa - o viaţă unde, dincolo de păcatele şi slăbiciunile tipic umane, strălucesc harul şi roadele harului, aşa cum o spune în repetate rânduri şi Ieronim.

Fapt pentru care se potrivesc foarte bine cuvintele autorului aceleiaşi Scrisori către Evrei: "Amintiţi-vă de conducătorii voştri care v-au învăţat cuvântul lui Dumnezeu şi, meditând împlinirea vieţii lor, imitaţi credinţa lor". Această carte tocmai acest lucru îl urmăreşte: să aducă în faţa ochilor şi inimii cititorului o viaţă plină de pasiune pentru Dumnezeu şi pentru cuvântul său, un exemplu nu lipsit de căderi, de slăbiciuni, dar plin de generozitate, de dăruire, de abnegaţie: iar când există acestea, harul lui Dumnezeu este de ajuns (cf. 2Cor 12,9): dovadă că Ieronim este sfânt, a atins împlinirea vieţii şi deci a fost şi este un "purtător de Dumnezeu", un nume sfânt, aşa cum şi sugerează etimologia numelui pe care l-a purtat. Adică îl are pe Dumnezeu şi, mai ales, Dumnezeu îl are pe el. Cine sau ce poate aduce mai multă bucurie, fericire şi împlinire a vieţii?

Pr. Eduard Patraşcu şi Pr. Alois Bulai

*

La Editura "Sapientia" a apărut recent cartea Povestea unei statui, scrisă sub coordonarea dr. Dănuţ Doboş. Cartea apare în colecţia "Istoria Bisericii", în formatul 14x20, are 108 pagini şi poate fi procurată de la Librăria "Sapientia" (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţara la preţul de 10 lei.

Iniţiativa de a oferi cititorilor şi, mai ales, cinstitorilor Maicii Domnului o nouă carte - cu un titlu provocator: "Povestea unei statui" - reprezintă un nou dar şi un nou gest de preţuire din partea profesorului şi îndrăgostitului de istorie dr. Dănuţ Doboş faţă de creştinii catolici din Dieceza de Iaşi şi faţă de toţi cei care o iubesc şi o cinstesc pe Mama lui Isus, dar mai ales faţă de cei din comunitatea Răchiteni, localitatea sa de baştină. Acest dar şi această referinţă la prezenţa unei statui a Maicii Domnului în localitatea din Răchiteni încă din anul 1889 ne invită să cunoaştem evlavia credincioşilor din comunitatea catolică Răchiteni, judeţul Iaşi, şi reprezintă, în acelaşi timp, o adevărată invitaţie de a descoperi şi de a preţui o comoară vie pentru sufletul şi cultura creştină a celor care cred şi se încred în Dumnezeu şi în iubirea unei inimi de mamă, o întâlnire binecuvântată cu imaginea celei mai frumoase şi celei mai bune mame.

O statuie a Maicii Domnului, ce o reprezintă pe cea care s-a învrednicit să poarte în sânul ei şi să dea naştere Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorul şi Răscumpărătorul omului, nu poate să fie decât o fericită ocazie de a descoperi realitatea unei comori ce însoţeşte cultul datorat celei mai scumpe mame de pe pământ şi din cer, ce a voit să-şi descopere chipul luminos unei tinere curate din grota Massabielle din Lourdes.

Cultul şi cinstirea Maicii Domnului, chiar din ziua bunei-vestiri din partea îngerului trimis de Dumnezeu la Nazaret, şi apoi preţuirea păstorilor şi cinstirea magilor din ziua naşterii lui Isus, Fiul său, la Betleem, au rămas în memoria şi practica de cult a tuturor credincioşilor şi nu au mai încetat să-i însoţească pe cei care l-au descoperit prin ea pe cel trimis să fie bucuria şi mântuirea omului.

Prezenţa în memoria tuturor veacurilor, cunoaşterea imaginii ei miraculoase, a umplut sufletul multor persoane credincioase şi deschise miracolului cu farmecul divin şi cu bucuria descoperirii celei mai scumpe şi iubite mame din istorie.

Apariţia Sfintei Fecioare Maria la Lourdes din anul 1858 a constituit o confirmare a prezenţei ei în viaţa Bisericii şi a credincioşilor. Acolo şi atunci a avut loc o declaraţie care avea să întărească marele adevăr de credinţă declarat de Papa Pius al IX-lea în ziua de 8 decembrie 1854, prin care era recunoscută marea demnitate a Fecioarei Maria din Nazaret, ca fiind cea mai curată şi nevinovată mamă, neprihănit zămislită prin meritele Fiului lui Dumnezeu, care a scutit-o de pata păcatului strămoşesc. Ea a ţinut să-şi reveleze numele ei adevărat, patru ani mai târziu, când i-a răspuns copilei Bernadeta: "Eu sunt Neprihănita Zămislire!" De atunci întreaga creştinătate s-a simţit şi mai iubită şi mai încrezătoare în însoţirea ei de mamă iubitoare ce a continuat şi continuă să cheme lumea la o adevărată convertire şi la o credinţă vie.

Imaginea Fecioarei de la Lourdes a devenit din acel timp o adevărată comoară a Bisericii din Franţa, dar şi din întreaga lume.

Din acel moment, prezenţa statuii recomandate de Bernadeta Soubirous, conform cu imaginea care s-a întipărit în inima şi sufletul său, a început să se răspândească în întreaga lume. Aşa a ajuns şi în ţara noastră, mai întâi la Brăila şi Galaţi, apoi în Moldova, în comunităţile din Butea, Răchiteni şi Tg. Trotuş.

A început atunci un lung pelerinaj al preţuirii şi cinstirii Maicii Domnului, care a făcut să crească şi să se întărească tot mai mult cultul imaginii Maicii Domnului de la Lourdes, prin prezenţa acestei comori a Bisericii noastre, statuia Neprihănitei Zămisliri din Lourdes, care a ajuns în atât de multe ţări, comunităţi, biserici şi în casele credincioşilor din întreaga lume.

Cartea de faţă, pregătită de domnul prof. dr. Dănuţ Doboş, având alături mai mulţi colaboratori şi interlocutori, prezintă istoria acestei statui a Maicii Domnului şi a cultului ei în viaţa întregii Biserici, dar mai ales a cultului şi cinstirii ei în Moldova şi în mod cu totul special în comunitatea catolică din Răchiteni, judeţul Iaşi.

Citind şi recitind aceste note istorice, aceste relatări, aceste mărturisiri şi declaraţii, poţi descoperi cu adevărat un mister de credinţă şi evlavie faţă de Maica Domnului şi faţă de statuia miraculoasă din grota Massabielle din Lourdes.

Apreciem, cu respect, efortul coordonatorului acestei noi cărţi, dr. Dănuţ Doboş, despre statuia Maicii Domnului şi implorăm binecuvântarea Domnului, prin mijlocirea Mamei cereşti din Lourdes, asupra domniei sale şi asupra tuturor celor ce au contribuit la această nouă lucrare; şi-i includem, cu preţuire, şi pe toţi cititorii acestei cărţi, ce ne prezintă "o istorie ca o comoară de preţ - statuia Maicii Domnului din Lourdes - în satul şi comunitatea Răchiteni", în drumul nostru de credinţă şi de iubire.

Fericiţi cei care ştiu să găsească, şi în paginile acestei istorisiri, o Mamă frumoasă şi iubitoare!

PS Petru Gherghel
episcop emerit de Iaşi

*

La Editura "Sapientia" a apărut recent cartea Comuna Erbiceni. Repere monografice, scrisă de prof. Elena Ivan. Cartea apare în colecţia "Istoria Bisericii", în formatul 14×20, are 197 pagini şi poate fi procurată de la Librăria "Sapientia" (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţara la preţul de 20 lei.

În ultimii ani se poate nota un interes deosebit al cercetătorilor faţă de trecutul localităţilor din Moldova, interes care este evident dacă ţinem cont de numeroasele publicaţii, civile şi bisericeşti, care readuc în actualitate istoria satelor aşezate la est de Carpaţi. Reprezintă o datorie nobilă - şi, în acelaşi timp, o onoare, un motiv de mândrie - descoperirea şi publicarea informaţiilor privitoare la istoria localităţilor din Moldova. "Această istorie - afirmă autoarea în introducerea cărţii - trebuie cunoscută şi apoi transmisă, prin viu grai sau în scris, urmaşilor, pentru ca astfel să ştie ce au de preţuit".

Orice demers istoric, deci şi lucrarea de faţă, ne invită la o întâlnire cu străbunii noştri, dar şi cu locurile în care aceştia şi-au desfăşurat activităţile fizice şi spirituale. Pentru a descoperi cât mai multe informaţii despre trecutul comunei Erbiceni, autoarea a cercetat diverse biblioteci şi arhive, fără să uite că multe lucruri inedite pot fi aflate de la oamenii în vârstă din satele comunei. Într-adevăr, istoria orală este mai bogată şi uneori mai exactă decât documentele care se găsesc în depozitele arhivelor. Cartea Comuna Erbiceni. Repere monografice se prezintă ca o aleasă lucrare ştiinţifică realizată prin împletirea celor două istorii: orală şi scrisă.

Parcurgând paginile acestei lucrări, cititorul va descoperi că localităţile comunei Erbiceni păstrează cu sfinţenie amintirea multor evenimente şi personalităţi care au contribuit la creşterea intelectuală şi spirituală a poporului român. Dacă este adevărat că "veşnicia s-a născut la sat", la fel de adevărat este şi faptul că satul este izvorul progresului de la oraş. Numai întorcându-se la rădăcinile sale, omul de astăzi reuşeşte să-şi înţeleagă mai bine prezentul şi îşi poate făuri un viitor care să dăinuie. Tocmai acest principiu vrea să-l demonstreze lucrarea de faţă: fără cunoaşterea trecutului, nu există viitor. Oamenii de astăzi nu-şi pot înţelege existenţa fără să apeleze la viaţa străbunilor; la rândul lor, vor deveni străbuni pentru urmaşi. Se poate vorbi chiar despre un schimb de ştafetă: o generaţie o predă celei care îi urmează. O ştafetă nu înseamnă doar un spaţiu geografic, un sat, o comună, ci ea reprezintă suma vieţii şi activităţii oamenilor dintr-o localitate: obiceiuri, tradiţii, religii, credinţe etc.

Autoarea prezentei cercetări reuşeşte să găsească firul roşu al vieţii şi activităţii oamenilor de pe teritoriul comunei Erbiceni. Plecând de la prezentarea cadrului geografic, cercetătoarea Elena Ivan îşi continuă demersul ştiinţific oferind cititorilor importante informaţii despre evoluţia oamenilor de pe teritoriul comunei, începând chiar cu paleoliticul. Urmează, în al treilea capitol, un studiu meticulos asupra numelor satelor, dar şi al documentelor care atestă existenţa acestora.

De notat importanţa pe care autoarea lucrării o acordă celor mai importante instituţii ale satului (cap. VI): şcoala şi biserica. Aceste instituţii formează cei doi piloni pe care orice comunitate trebuie să-şi construiască puntea care să conducă spre un viitor mai bun. Dacă un pilon este şubred, atunci puntea nu poate rezista vicisitudinilor istoriei. În acest capitol se poate observa cum documentele istorice sunt completate de mărturiile bătrânilor care au trăit în vremurile vechi şi care speră ca lumea de astăzi să se aşeze pe făgaşul trasat de străbuni. Capitolul mai scoate în evidenţă buna convieţuire între catolici şi ortodocşi, unii îmbogăţindu-i pe ceilalţi într-un perfect raport de reciprocitate şi gratuitate.

Aşadar, lucrarea de faţă este o invitaţie la cunoaşterea trecutului oamenilor care au trăit şi vieţuiesc pe teritoriul comunei Erbiceni. Cititorul atent poate dobândi puterea de a merge pe calea strămoşilor, o cale care îl va conduce cu siguranţă la împlinirea intelectuală, dar şi la o stare de mulţumire sufletească.

Pr. dr. Fabian Doboş

*

Sfântul Ieronim
Ieronim Budulai, Ed. "Sapientia", 2019, ISBN 978-606-578-381-2, 14x20 cm, 218 p., 20 lei

Povestea unei statui
Dănuţ Doboş, coordonator, Ed. "Sapientia", 2019, ISBN 978-606-578-379-9, 14x20 cm, 107 p., 10 lei

Comuna Erbiceni. Repere monografice
Elena Ivan, Ed. "Sapientia", 2019, ISBN 978-606-578-380-5, 14×20 cm, 197 p., 20 lei