Editura "Sapientia": Trei noi cărţi

[altmariustotal catolic]

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Nella debolezza si manifesta pienamente la potenza di Dio. L’incontro spirituale tra l’apostolo Paolo ed il Cardinale Carlo Maria Martini: un contributo alla spiritualità sacerdotale alla luce di 2Cor 12,1-10 (În slăbiciune se manifestă pe deplin puterea lui Dumnezeu. Întâlnirea spirituală între apostolul Paul şi cardinalul Carlo Maria Martini: o contribuţie la spiritualitatea sacerdotală în lumina textului din 2Cor 12,1-10), scrisă de pr. dr. Ionuţ Eremia Imbrişcă. Cartea apare în colecţia „Disertaţii doctorale”, în formatul 17x24, are 282 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţara la preţul de 25 lei.

Plecând de la propriile experienţe observăm că în viaţa fiecărei persoane există momente de slăbiciune. Cu toţii suntem slabi, dar nu toţi acceptă aceasta şi, prin urmare, nu toţi se deschid în faţa acestei realităţi pentru a o primi şi pentru a o integra cu seninătate în experienţele zilnice. De cele mai multe ori ne este frică să arătăm adevăratul chip slab care este parte integrantă din viaţa noastră. Această frică ne determină apoi să purtăm de cele mai multe ori o mască pentru a ne ascunde sau pentru a nega existenţa slăbiciunilor.

Cartea apărută recent la Editura Sapientia în limba italiană, având titlul: „În slăbiciune se manifestă pe deplin puterea lui Dumnezeu. Întâlnirea spirituală între apostolul Paul şi cardinalul Carlo Maria Martini: o contribuţie la spiritualitatea sacerdotală în lumina textului din 2Cor 12,1-10”, este disertaţia doctorală pe care am susţinut-o la Institutul de Spiritualitate din cadrul Universităţii Gregoriana din Roma. În acest studiu mi-am propus să-mi îndrept atenţia tocmai asupra acestei realităţi prezente în viaţa omului pentru a arăta cum în mijlocul slăbiciunilor se manifestă pe deplin puterea lui Dumnezeu. Am luat ca punct de plecare răspunsul pe care apostolul Paul l-a primit de la Domnul în momentul în care el cerea în rugăciune să fie eliberat de ghimpele prezent în trup, care îi provoca atâta suferinţă (cf. 2Cor 12,7-8). În loc să fie eliberat de acel ghimpe, apostolul Paul primeşte răspuns din partea Domnului: „Îţi este suficient harul meu, căci puterea mea se împlineşte în slăbiciune” (2Cor 12,9a). Asupra acestui răspuns pe care apostolul Paul l-a primit de la Domnul, cardinalul Carlo Maria Martini a reflectat îndelung propunând apoi preoţilor un curs de exerciţii spirituale pe această temă. Rodul meditaţiilor sale îl găsim în cartea: La debolezza è la mia forza. Meditazioni sulla Seconda Lettera ai Corinzi (Slăbiciunea este tăria mea. Meditaţii despre Scrisoarea a doua către Corinteni), Casale Monferrato 2000, care a reprezentat pentru mine, dintr-un anumit punct de vedere, o adevărată „întâlnire” a cardinalului cu apostolul Paul.

Lucrarea este structurată în patru capitole. În primul capitol, intitulat Slăbiciunea omului şi „slăbiciunea” lui Dumnezeu am încercat să scot în evidenţă faptul că a accepta propria slăbiciune ne ajută să trăim ca adevăraţi fii ai lui Dumnezeu; exemplu în acest sens fiind însuşi Isus Cristos.

În al doilea capitol mi-am îndreptat atenţia asupra apostolului Paul care de-a lungul activităţii sale apostolice nu a fost scutit de momente în care să fi experimentat propria slăbiciune. Aceste momente au fost cele care l-au condus progresiv pe Apostol la convingerea pe care a mărturisit-o apoi creştinilor din Corint, spunând că: „atunci când sunt slab, atunci sunt puternic” (2Cor 12,10). Puterea la care face referire aici apostolul Paul este legată tocmai de harul lui Dumnezeu care se manifestă pe deplin în momentele de încercare (cf. 2Cor 12,9a).

În al treilea capitol, atenţia a fost îndreptată spre cardinalul Carlo Maria Martini care ajunge spre finalul vieţii să afirme că, în ciuda dificultăţilor întâlnite în viaţă, pentru el „totul este dar”, scoţând astfel în evidenţă grija ocrotitoare a lui Dumnezeu (C.M. Martini – G. Sporschill, Conversazioni notturne a Gerusalemme: sul rischio della fede, Milano 2008, 4). În ceea ce priveşte tema propusă, cardinalul consideră propria slăbiciune ca fiind forţa sa, făcând referire aici la suferinţa lui Isus Cristos: „Aşa cum Cristos a revelat pe cruce puterea şi gloria lui Dumnezeu, tot la fel şi noi, în sărăcia noastră, în slăbiciunile noastre, în încercările noastre, suntem uniţi cu crucea lui Cristos şi ne putem încrede în puterea lui Dumnezeu” (C.M. Martini, La debolezza è la mia forza. Meditazioni sulla Seconda Lettera ai Corinzi, 42).

Ultimul capitol este cumva scopul acestui studiu şi contribuţia pe care am voit să o aduc la viaţa spirituală a preoţilor. Aceştia, privind la experienţa atât a apostolului Paul, cât şi a cardinalului Carlo Maria Martini, vor putea să înveţe că, pe parcursul vieţii, momentele de slăbiciune nu sunt un impediment în drumul lor spiritual, ci mai curând o exigenţă pentru a face o experienţă autentică a lui Dumnezeu.

Pr. dr. Ionuţ Eremia Imbrişcă

*

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Alice de Schaerbeek, scrisă de Ignace Beaufays şi tradusă în limba română de pr. dr. Lucian Dîncă. Cartea apare în colecţia „Vieţile sfinţilor”, în formatul 14x20, are 78 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţara la preţul de 10 lei.

Apariţia acestei lucrări în limba română a fost posibilă datorită dorinţei unei persoane care poartă numele sfintei Alice – Alice Sorina Tudosă –, care şi-a dorit ca viaţa acesteia să fie cunoscută şi de membrii poporului nostru român. Cartea părintelui franciscan belgian Ignace Beaufays (1870-1945), apărută în 1945 la Bruxelles, în colecţia „Saints de nos Provinces”, prezintă viaţa acestei sfinte şi a fost tradusă în limba română de părintele asumpţionist Lucian Dîncă.

Această carte ne oferă posibilitatea unei întâlniri. Orice întâlnire aduce cu sine emoţie, posibilitatea de a creşte interior şi ne poate îmbogăţi sufleteşte. Întâlnirea cu sfânta Alice ne va ajuta, de exemplu, să preţuim mai mult valoarea spirituală a suferinţei, ca modalitate de a ne uni şi mai mult cu Cristos cel sărac şi suferind, după cum şi eroina acestei cărţi a iubit suferinţa şi a văzut în această realitate a vieţii pământeşti posibilitatea de a rămâne mereu alături de Cristos, alesul inimii ei. Autorul biografiei sale, un anume călugăr cistercian numit Gomer, care stă la baza elaborării acestei cărţi, ne-a lăsat o frumoasă caracterizare a sufletului nobil pe care l-a avut această mireasă a lui Cristos: „Mireasa lui Cristos ardea de dragoste pentru toţi oamenii. Era gata să îndure orice act de umilinţă şi orice suferinţă pentru ca ei să ajungă la mântuire. Îi consola pe cei trişti, îi alina pe bolnavi, îndepărta ispitele trupeşti şi le arăta tuturor calea mântuirii”.

Citind aceste pagini, meditând la exemplul de viaţă pe care ni l-a lăsat sfânta Alice de Schaerbeek, vom avea, aşadar, ocazia de a ne întâlni cu un suflet ales, nobil sub aspect spiritual, care ne invită şi pe noi să cultivăm acele valori care ne fac cu adevărat ucenici ai Domnului şi fraţi cu cei din jurul nostru.

Pr. Andrei Dumitrescu

*

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Biserica în epoca postmodernă, scrisă de pr. dr. David Diósi şi tradusă în limba română de Mihai Kovács. Cartea apare în colecţia „Tratate de teologie”, în formatul 14x20, are 126 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţara la preţul de 15 lei.

Foarte mulţi au scris în ultimii ani despre Biserică: atât lucruri pozitive, cât şi negative. Evident, şi lucruri greu de digerat. Şi pentru că nu vreau să ridic aparatul critic la rang de text principal, voi omite şi enumerarea celor mai importante texte din literatura de specialitate.

Într-adevăr, mulţi au scris despre Biserică. Pare un subiect epuizat. Cu greu se pot spune multe noutăţi despre acest subiect, probabil nici eu nu voi aduce o schimbare radicală de perspectivă în „universul” teologiei.

Apoi, avem termenul „postmodern”. Este un termen la modă – recunosc –, însă nici el nu-şi prea găseşte locul. Este greu să ne definim epoca, să o etichetăm cu ajutorul unor concepte. Eu consider – cel puţin deocamdată – că „postmodern” este conceptul cel mai nimerit. Nu pentru că ar fi un termen atât de deosebit şi care ar spune prea multe, ci mai degrabă pentru că între timp a devenit atât de abstract, încât desemnează toate caracteristicile epocii. Evident, sunt conştient de faptul că ceea ce la prima vedere constituie punctul forte al acestui concept este în acelaşi timp şi punctul său slab, deoarece, dacă desemnează orice, de ce se mai delimitează? Ei bine, şi această întrebare este deja epuizată.

Se ştie despre subiectele epuizate că nu prea mai pot fi dezvoltate. Nici dacă sunt două. Dacă un teolog se aşază la masa de lucru pentru a formula câteva idei despre Biserica de azi, el face acest efort deoarece consideră în adâncul sufletului său că are ceva de spus. Ceva ce numai el poate spune. Nicio scriere nu se poate naşte doar de dragul de a scrie, niciun articol, nici un studiu, nicio carte – nici măcar o cărţulie nu poate fi scrisă doar pentru a mai adăuga un rând la rubrica „Publicaţii” din CV. Autorul vrea să împărtăşească ceva cititorului, sperând că cititorul îi va fi recunoscător pentru rândurile sale. Nu trebuie să fiţi de acord cu fiecare idee. Nu acesta este scopul! Cel puţin eu nu mi-am propus asta. Emisfera este plină de yesmani. Vreau „doar” să vă pun pe gânduri, „numai” să atrag atenţia asupra unor fenomene contemporane. Atât! Evident, adverbele „doar” şi „numai” nu sunt un semn al modestiei, cu atât mai puţin al falsei modestii! Afirm cu mândrie: atât am putut!

Atât am putut aduna din mijlocul grădinii mele cu flori şi legume, în care cred că am descoperit caracterul multicolor, bogăţia şi vitalitatea, în multe cazuri doar potenţială, a Bisericii mele. O grădină te învaţă multe lucruri. Mai ales să te minunezi. Recunosc, nu ştiu denumirile tuturor florilor, deşi eu le-am plantat pe toate. Le încurc mereu. Nici cu legumele nu mă descurc mai bine. Nu cunosc nici măcar toate plantele din grădina mea. Totuşi, mă minunez de frumuseţea fiecăreia. Mă aflu în aceeaşi situaţie şi când privesc Biserica. Nu cunosc toate vlăstarele nobile sau sălbatice din ea. De multe ori nu sunt în stare nici să le deosebesc în mod obiectiv, dar cred că nu sunt singurul în această situaţie. Pentru că se pot spune multe, iar hârtia suportă multe, dar pentru a face afirmaţii responsabile referitoare la natura lucrurilor nu e nevoie doar de curaj, ci şi de clarviziune. Din acest motiv folosesc adverbul „doar”.

Doar atât poate da un om ca mine, pasionat de scris. Nici nu am un birou ca lumea aici, unde îmi place să îmi aştern gândurile pe hârtie. Aş putea avea, dar mă tem de el. Mă tem că mă va face un birocrat. Mă mulţumesc cu masa împletită din nuiele, care a fost cândva pe terasa casei mele părinteşti. La această masă mă simt acasă. Pe când eram bebeluş, nu puteam încă să mă urc pe scaun atunci când părinţii mei au cumpărat-o, iar când mama mă urca pe el, braţul ei mă asigura să nu cad. Aşadar, masa care mi-a devenit birou îmi aminteşte copilăria. Evident, în acea perioadă şi Biserica mea avea alte probleme. Pentru că şi atunci existau probleme, unele chiar foarte complicate şi complexe. Despre acelea să scrie istoricii! Şi, dintre aceştia, doar cei care sunt capabili să o facă în mod onest. Eu voi medita mai degrabă asupra prezentului.

Prof. dr. pr. David Diósi

*

Nella debolezza si manifesta pienamente la potenza di Dio. L’incontro spirituale tra l’apostolo Paolo ed il Cardinale Carlo Maria Martini: un contributo alla spiritualità sacerdotale alla luce di 2Cor 12,1-10 
Ionuţ Eremia Imbrişcă, Ed. „Sapientia”, 2019, 282 p., 17x24 cm, ISBN 978-606-578-373-7, 25 lei

Alice de Schaerbeek 
Ignace Beaufays, Ed. „Sapientia”, 2019, 78 p., 14x20 cm, ISBN 978-606-578-372-0, 10 lei

Biserica în epoca postmodernă 
David Diósi, Ed. „Sapientia”, 2019, 126 p., 14x20 cm, ISBN 978-606-578-370-6, 15 lei