Editura „Renaşterea“ la Târgul Gaudeamus

[Convergențe - Lumina]

Eveniment editorial la Cluj-Napoca

Actualitate religioasă 

Oana Rusu

Vineri, 24 aprilie 2015

http://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/editura-renasterea-la...

Cea de a XVI-a ediţie a Târgului Gaudeamus Cluj-Napoca se desfăşoară în perioada 22-26 aprilie, în Piaţa Unirii. Editura „Renaşterea“ a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, a lansat trei volume, „Sbonicul“ (Culegere despre Rugăciunea lui Iisus), „La scaunul mărturisirii“, de Alexandru Mironescu, şi „În preajma lui Alexandru Mironescu“, de Ileana Mironescu.

Caravana Gaudeamus, organizată de Radio România, reuneşte peste 80 de expozanţi care prezintă cele mai recente apariţii editoriale. Printre expozanţii care participă în mod tradiţional la eveniment se află şi Editura „Renaşterea“ a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, care a lansat, la această ediţie, trei volume, „Sbornicul“ (Culegere despre Rugăciunea lui Iisus), „La scaunul mărturisirii“, de Alexandru Mironescu, şi „În preajma lui Alexandru Mironescu“, de Ileana Mironescu. La evenimentul editorial, care s-a desfăşurat în seara zilei de 22 aprilie, au participat Înaltpreasfinţitul Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, pr. prof. univ. dr. Ştefan Iloaie, prof. univ. dr. Oliv Mircea, ierom. dr. Benedict Vesa şi directorul Editurii „Renaşterea“, pr. Cătălin Pălimaru, alături de un numeros public.

„Sbornicul“ (Culegere despre Rugăciunea lui Iisus), este o reeditare a unei lucrări apărute cu ani în urmă Alba Iulia, în două volume, a spus pr. Călălin Pălimaru, directorul Editurii „Renaşterea“, care a adăugat că acum lucrarea a apărut în condiţii grafice deosebite, fiind un produs al spiritualităţii ortodoxe isihaste aşa cum ea a fost asimilată de tradiţia rusă, prin Mănăstirea Varlaam din nordul Rusiei. Tema majoră a acestui volum este rugăciunea în general, dar Rugăciunea lui Iisus în special. Cartea cuprinde câteva scrieri despre rugăciune ale unor mari autorităţi ale Răsăritului Ortodox, mulţi dintre ei mari stareţi ruşi, dintre care unii au trăit şi România, Paisie Velicicicovschi, Vasile de la Poiana Mărului şi alţii. Alături de nume mari din spaţiul rus, sunt amintiţi, în volum şi părinţi isihaşti din primele veacuri, scriitori din perioada bizantină, conform celor precizate de pr. Cătălin Pălimaru.

Pr. prof. univ. dr. Ştefan Iloaie de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca a remarcat că monahismul egiptean al primelor secole a intuit că rugăciunea nu constă în cantitate, ci în calitate: „Începând din primele secole, atenţia creştinilor a fost îndreptată către răspunsul la întrebarea cum se ajunge la calitatea acestei rugăciuni, la calitatea trăirii apropierii de Dumnezeu în aşa fel încât să nu te risipeşti nici în cuvinte prea multe, nici în gesturi inutile. Or, Rugăciunea lui Iisus sintetizează tocmai acest răspuns la întrebarea care rămâne până la sfârşitul lumii“. Astfel, „Sbornicul“ reprezintă o culegere de texte despre Rugăciunea lui Iisus.

„Rugăciunea inimii sau Rugăciunea lui Iisus nu este una a cuvintelor, a ideilor, ci o rugăciune a tăcerii, mai ales, o repetare permanentă a numelui lui Iisus care, coborând în inimă, nu ajunge să Îl simtă logic pe Dumnezeu, şi nici sentimentalist, ci efectiv să simtă prezenţa Lui în inimă“, a spus pr. prof. dr. Ştefan Iloaie, care a adăugat că acest volum, „Sbornicul“ nu trebuie să fie atât citit, cât mai ales trăit.

Alexandru Mironescu şi „Rugul Aprins“

Despre celelalte volume lansate în cadrul Târgului de Carte „Gaudeamus“, intitulate „La scaunul mărturisirii“, de Alexandru Mironescu, şi „În preajma lui Alexandru Mironescu“, de Ileana Mironescu, părintele Cătălin Pălimaru a menţionat că au în centrul atenţiei personalitatea omului de cultură şi savantului creştin Alexandru Mironescu. Primul volum este unul de confesiuni, care pot ajuta, prin viziunea lor, generaţiile mai noi, iar al doilea este scris de fiica lui Alexandru Mironescu.

Mişcarea „Rugul Aprins“ a îngemănat preocupările culturale ale unor oameni importanţi ai României din perioada interbelică şi de după cel de-al doilea război mondial, cu preocupările teologice ale unor membri ai Bisericii, iar între membrii importanţi ai acestei mişcări s-a aflat şi Alexandru Mironescu, după cum a precizat pr. Cătălin Pălimaru.

Prof. univ. dr. Oliv Mircea a apreciat faptul că numele lui Alexandru Mironescu reapare în actualitate, iar publicarea acestor volume poate fi considerată un moment de rezistenţă şi de demnitate românească: „Identitatea spirituală a acestui popor ar fi fost cu totul spulberată şi risipită în anii '50 dacă un grup de oameni, nu foarte mare, dar foarte puternic mental şi spiritual şi cu o inimă excepţională, nu ar fi făcut această lucrare, această înaltă rugăciune. E vorba de întâlnirea unică, în felul ei, între cult şi cultură“.

În cartea Ileanei Mironescu sunt evocate personalităţi ale „Rugului Aprins“. Ierom. Benedict Vesa, cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca a mărturisit că a avut ocazia de a cunoaşte familia lui Alexandru Mironscu, mai exact pe fiica acestuia, Ileana, şi pe soţul dânsei, Dumitru Titus Sandu, pe vremea când se afla în Geneva. Ileana Mironescu avea o evlavie aproape religioasă faţă de tatăl său, fiind motivată să dea mărturie despre viaţa acestuia, a remarcat ierom. Benedict Vesa, care a adăugat că, apoi, în timp, aceste mărturii primite de la Ileana Mironescu au devenit volumele apărute la Editura „Renaşterea“. Ierom. Benedict Vesa a amintit că biblioteca pe care a deţinut-o Alexandru Mironescu se află la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca şi la Mănătirea Nicula, în timp ce pianul Ileanei Mironescu se află tot la Facultatea de Teologie.

Treptele rugăciunii

La finalul prezentării celor trei volume lansate de Editura „Renaşterea“, IPS Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei, a vorbit despre necesitatea rugăciunii, făcând referire la volumul „Sbornicul“: „Înainte de fi publicat la Alba Iulia, «Sbornicul» a circulat ca manuscris. Pe vremea aceea, a comunismului, era un cuvânt tehnic, «samizdat». Nici nu se punea autorul, ca să nu păţească cineva, ceva, iar cărţile circulau dactilografiate, fără a da multe indicii, ca să nu aibă oamenii probleme. Aşa a circulat şi «Sbornicul». Acum a fost retipărit în condiţii grafice mult mai frumoase“.

„«Sbornicul» e preocupat de Rugăciunea lui Iisus. Această scurtă rugăciune are o parte teologică şi o parte morală (…) Prima parte este teologică: «Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu» şi este alcătuită din mărturisirea lui Petru. O găsim scrisă în Evanghelia după Matei, capitolul XVI, când Domnul Hristos era cu ucenicii lui în Cezareea lui Filip şi a întrebat: «Cine spun oamenii că sunt Eu?». Răspunsurile erau diverse, apoi a întrebat «Dar voi cine spuneţi că sunt?», iar atunci, Petru, în numele lor a spus «Tu eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu»“, a spus IPS Părinte Mitropolit Andrei care a adăugat că „a doua parte este una morală, «Miluieşte-mă pe mine, păcătosul», care este rugăciunea vameşului din templu, pe care ne-a lăsat-o scrisă Sfântul Luca“.

Apoi, referitor la rugăciunea de bună calitate „«Sbornicul» arată că rugăciunea trece prin cinci trepte. Cea mai de jos treaptă este rugăciunea timpului, rugăciunea întinată: în momentul în care se roagă, omului îi trec prin minte tot felul de lucruri necurate. Dacă insistă, omul ajunge la o calitate mai bună, a doua treaptă a rugăciunii e rugăciunea timpului pierdut, nu se mai gândeşte la lucruri rele, dar se gândeşte la lucruri utile. Cât timp îşi face rugăciunile de dimineaţă îşi face şi tot planul zilei. N-ajunge în cer această rugăciune! Şi dacă stăruie, a treia treaptă calitativă a rugăciunii este rugăciunea făcută cu mintea. De data aceasta nu se gândeşte nici la rele nici la bune, urmăreşte cu mintea ceea ce spune, dar nu se îndulceşte din rugăciune. De-abia pe a patra treaptă calitativă a rugăciunii reuşeşte să facă legătura cu Dumnezeu. E rugăciunea cu mintea coborâtă în inimă. Mai pomeneşte «Sbornicul» şi de o a cincea treaptă a rugăciunii care este mai mult decât o rugăciune, e starea de extaz sau de răpire. Sfântul Pavel, în Epistola către Romani, în capitoul VIII zice «Noi nici nu ştim să ne rugăm, ci Duhul Sfânt în noi face rugăciuni cu suspinuri adânci»“, a spus IPS Mitropolit Andrei.