E C H I L I B R U L

[Miron Manega]

Declarăm a înţelege, deşi nu concedem, ca cineva să fie aservit vreunei naţiuni viguroase ce te supune cu puterea brută, ori unei alteia, ce te orbeşte cu lustrul civilizaţiunii sale. Dar să fim servitorii... cui? Ai Ungurilor? Căci ce au aceşti oameni ca să ne superiorizeze? Au ei ceva ce noi nu avem? Au ei limbă? Au ştiinţe ? Au arte? Au legislaţiune? Au industrii? Au comerciu? Ce au?
Limba? Sunetele îngrozesc piatra; construcţiunea, modul de a înşira cugetările, de a abstrage noţiunile, tropii, cu un cuvânt spiritul infiltrat acestui material grunzuros, sterp, hodorogit, e o copie a spiritului limbei germane. Ei vorbesc germăneşte cu material de vorbă unguresc.
Ştiinţele? Ce au descoperit ei nou în ştiinţe? Prin ce au contribuit ei la înaintarea omenirii? Istoria civilizaţiunii a înregistrat numai o nulă. Legislaţiunea? Drepturi şi legi sunt într'o eternă contrazicere. E o compilaţiune răutăcioasă şi nerumegată a principiilor celor mai contradictorii, principii care se exclud unul pe altul. Alături cu o constituţiune nedreaptă şi parţială, liberală însă pentru Unguri, găseşti legi din evul mediu mai barbare decât barbaria. Arte şi literatură? O traducţiune rea din limba germană. Industria? Germană. Comerciul? În mâna Evreilor.
Va să zică nu au nimica aceşti oameni, prin ce să ne superiorizeze pe noi, Românii, şi vom arăta numaidecât cum nici nu pot avea, nici nu pot constitui o putere morală oarecare. Cine nu ştie acuzaţiunea ce ni se face nouă, Românilor, pentru că solicităm pentru noi ceea ce ei au solicitat pentru dânşii? Ce întoarsă, ce minunată trebue să fie acea glavă, care face altuia o crimă, din aceea ce el pentru sineşi croieşte o virtute! Şi cine nu-şi aduce aminte, cum au schimbat numele indivizilor din districte întregi, încât bieţii locuitori nemţeşti nu ştiau în urmă cum îi chiamă. Astfel cu aparenţa, cu numele maghiar, ei vor să mintă fiinţa germană ori română.
Dar toată lumea ştie, că Ungurii chiar în Ungaria proprie sunt în minoritate şi că numai prin influenţări materiale la alegeri o au putut improviza acea
adunătură ce se pretinde Adunare. Noi nu ne putem pune în relaţiune de domn şi aservit, nici putem intra în transacţiuni cu oameni, care pentru noi nu sunt competenţi nici de a lucra ceva, decât doar prin puterea brută ce li-o pune la dispoziţiune imperiul, nu însă prin esenţa dreptului.
Vina, în fine, nu e a lor, pentru că generaţiunea ca atare nu are vina falsei direcţiuni a spiritului său. Vina acestei direcţiuni o au descreeraţii lor de magnaţi, a căror vanitate îi făcea să creadă, cum că în această ţară, ce e mai mult a noastră decât a lor, ei vor putea maghiariza până şi pietrele. (Fragment din articolul "Echilibrul", de Mihai Eminescu, aparut in revista FEDERATIUNEA de la Pesta, in mai/aprilie 1870. Eminescu avea atunci 19 ani).
Restul articolului il puteti citi pe site-ul CERTITUDINEA

[Delia Staniloiu]

Matrurisesc ca nu l-am cunoscut asa pe Eminescu, pina azi.Va multumesc, domnule Manega

[Miron Manega]

E o problema, intr-adevar, cu Internet Explorer. Pe Mozilla Firefox se deschide fara probleme.

[Miron Manega]

Acum functioneaza

[judit ionescu]

Publicistica lui Eminescu m-a uimit mereu.Aplombul ideilor exprimate, virulenta polemicii sunt caracteristicile principale ale acestor scrieri, in opozitie cu poeziile arhicunoscute.Lipseste visarea, melancolia si dezvaluie un om de opinie cu pareri ce nu lasa loc contestatiei.Documentul publicat aici deschide o bresa in istorie, prin care se intrevad atat pareri personale, stari de fapt si un alt fel de Eminescu

[silvian dobre]

Eminescu mi-a placut din totdeauna ,dar ca orice om care nu e perfect (in aceasta categorie ma includ si eu )a mai avut si niste afirmatii si conceptii cu care ,eu personal nu pot fi deacord ! nu e cazul ,nici timpul si nici locul sa dau acum exemple ! exceptand aceste mici aspecte trebuie sa recunosc ca a fost un geniu in materie !