Vechii Credinciosi (Rascolnicii) s-au separat in timpul secolului al XVII-lea (1666-1667) de ierarhia Bisericii Ortodoxe Ruse ca forma de protest impotriva reformelor bisericesti introduse de Patriarhul Nicon al Moscovei. Cuvantul "raskol” inseamna "separat si dat deoparte". Aceasta schisma nu a presupus insa numai separarea de ierarhia oficiala, ci si indepartarea de la adevarul de credinta marturisit de Biserica Ortodoxa.
In secolele care au urmat, Vechii Credinciosi, fiind lipsiti de succesiune apostolica si de harul preotiei (bezpopovti), au dat nastere la numeroase secte in Rusia imperiala. In general, din punct de vedere doctrinar, aceste secte sunt asemenea montanistilor si mesalienilor din vechime. Acestia promoveaza o perspectiva negativista asupra lumii create si cred ca practicile lor rituale ii pun in legatura directa cu Duhul Sfant, astfel incat Hristos se poate intrupa in diferite persoane, din geneartie in generatie.
Din punct de vedere cronologic, prima secta dualista a Vechilor Credinciosi care a aparut este aceea a hlastilor (autoflagelatilor). Fondatorul ei este considerat Daniil Filipovici. Numele de hlasti este luat de la rostirea cuvintelor: hlasciu, hlasciu, Hrista isciu (lovesc, lovesc si pe Hristos aflu, caut). Ei se flagelau cu nuiele sau cu franghii in numele lui Hristos, repetand ceea ce i s-a "intamplat" Mantuitorului dupa judecata si pe drumul Golgotei.
Credinta lor este dualista, intrucat acestia cred ca trupul este o inchisoare pentru sufelt, casatoria este condamnata, iar copiii sunt "intrupari ale pacatului”. Astfel se arata asemenatori vechilor grupari gnostice. Hlastii cred ca intre cer si pamant este o comuniune permanenta si o comunicare neintrerupta. "Puterile cerului" sunt Dumnezeu-Tatal, Fiul si Sfantul Duh, Sfanta Maria, Sfintii ingeri, Arhanghelii, Heruvimii si Serafimii. Hristos este cel mai venerat dintre toti, fiindca el se intrupeaza cand vrea si in cine vrea. Adeptii pot avea mai multe "sotii spirituale" si surori, "bogorodite". "Casatoria" este fara folos pentru suflet si pagubitoare pentru comunitate.
In 1740 mai mult de 400 de persoane au fost persecutate in Moscova pentru aceasta erezie, care ulterior s-a raspandit in mod tacit astfel incat in anul 1900 secta numara aproximativ 60 000 de aderenti.
O ramura a hlastilor de la sfarsitul sec. al XVIII-lea, scoptii, practicau castrarea in vederea prevenirii relatiilor trupesti, numind-o "botez al focului”. Liderul lor era Conrad Selivanov, care a fost exilat de Tarina Ecaterina a II-a. Acesta era cunoscut insa ambilor tari Pavel si Alexandru I, si putem spune ca secta in perioada lor de domnie. Tarul Nicolae I a persecutat aceasta secta, iar ei au fost fortati sa se intalneasca in ascuns, chiar si in aceste conditii, sporindu-si numarul adeptilor.
Duhobortii ("luptatorii duhului") au inceput in sec. al XVIII-lea ca o secta ucraineana ce combina doctrina sociniana (sec. XVI - unitarianismul italianului Faustus Socininus), masoneria, si invataturile hlastilor. Acestia cred intr-un singur Dumnezeu ce se manifesta in suflet ca memorie (Tatal), ratiune (Fiul), si vointa (Duhul Sfant), in timp ce Iisus nu este Dumnezeu, ci poseda ultima ratiune divina.
Scriptura si dogma trebuie interpretate alegoric iar sufletul omenesc este supus transmigratiei sau metempsihozei (reincarnarii).
Duhobortii au fost si sunt organizati in grupuri pacifieste, ce prospera prin munca si un mod de trai sobru. Secta a avut legaturi cu personalitati precum Grigorii Skovoroda si Lev Tolstoi. Tolstoi si oakerii au oferit fonduri in 1899 unui mare numarde membri ai acestei secte pentru a emigra in Cipru si in Canada.
O ramura moderata a duhobortilor este cea a molocanilor ("bautorii de lapte”), care si-au pervertit doctrina pentru a atrage sectari protestanti evanghelici (Biblia este singura autoritate pentru credinta). Resping cultul, iconele si beau lapte in zilele de post. Molocanii s-au dezvoltat pana la inceputul secolului al XIX-lea sub influneta Societatii Biblice Ruse, sustinand ca Biblia este singura cale spre mantuire, renuntand la Sfintele Taine si la scrierile patristice. Un grup semnificativ de molocani au emigrat in San Francisco in sec. al XIX-lea unde isi continua misiunea pona in prezent pe Dealul Potrero.
O alta secta, tranniki, a fost intemeiata in secolul al XVIII-lea. Ei ii priveau pe Vechii Credinciosi ca iidolatri si robi ai lui Antihrist.
O alta secta fanatica, zaposhchevantsy, era caracterizata de un ascetism extrem si practicau suicidul ritual.
Stunditii s-au dezvoltat asemenea molocanilor in cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Acestia au preluat un tip protestant apusean de sectarism. S-a raspandit mai ales in randul taranilor rusi si ucraineni, subliniind meditatia personala asupra Scripturii si cantarea in comun a imnurilor. Initial influentati de menonitii germani, spre sfarsitul secolului s-au aflat sub influenta predicatorilor baptisti. Aceasta a condus la activitati care instigau la vilolenta sociala si politica, astfel incat secta stundita a fost interzis de catre guvern si combatut de Biserica Ortodoxa Rusa (1895.)
Radu Alexandru
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius