Drumul Mătăsii, o legătură cu tradiţie între Europa şi China

[altmariusistoric2]

• http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/drumul-m-t-sii-...

Fascinaţia faţă de cultura orientală, în general, dar şi chineză, în special, se pierde în negura timpului împreună cu apariţia principalei căi care a întreţinut viu acest interes – celebrul Drum al Mătăsii. Legat de cultura chineză prin denumire, pentru că marfă transportată pe acest drum la un moment dat era mătasea  produsă în China, drumul mătăsii a legat şi leagă China de Orientul Mijlociu, Europa şi Africa.

La întrebarea când s-a născut această rută nu vom putea avea un răspuns concret. Prima menţionare în secolul II î.Hr. este doar o atestare a unui fapt existentent probabil cu sute de ani înainte şi anume o rută comercială între Extremul Orient şi lumea mediteraneeană. Probabil drumul era mai scurt iniţial şi lega China de imperiile din Orientul Apropiat.  Dezvoltarea drumului mătăsii a fost favorizată şi de drumul regal din Imperiul Persan, dar şi de cuceririle lui Alexandru Macedon.

Imperiile au murit, însă nu şi Drumul Mătăsii

De partea cealaltă chinezii şi-au dat seama că stăpânirea unei bune părţi din această rută ar aduce venituri considerabile statului lor şi împărţii au căutat să cucerească zone importante din Asia Centrală special pentru a controla drumul şi a încuraja comerţul. În acest context întâlnim pentru întâia oară menţionat Drumul Mătăsii. Dincolo de produsul principal, mătasea, deosebit de bine apreciat în lumea greco-romană, ulterior şi bizantină, numeroase alte bunuri erau transportate pe aceleași cale: pietre prețioase și semiprețioase, porțelanuri, stofe de lână sau de in, ambră, fildeș, lac, mirodenii, sticlă, coral, metale prețioase și arme, etc.

Trebuie spus că „Drumul Mătăsii” este de fapt o împletitură de drumuri de caravană, ruta principală legând bazinul Mării Mediterane cu estul Asiei, dar încrengăturile purtau mărfurile către peninsula arabică, către India sau chiar Africa.

De-a lungul vremii ruta a fost un punct de atracţie pentru mulţi cuceritori, iar oraşele care se găseau pe rutele principale au înflorit chiar şi în cele mai aride zone. Dacă în vest punctul terminus al drumului s-a modificat de multe ori în funcţie de realităţile politice (Roma, Constantinopol, Veneţia etc), la est lucrurile au rămas aceleaşi pentru sute de ani, Imperiul Chinez.

De aici într-un baston de bambus au fost aduşi primii viermi de mătase în Europa şi tot pe această rută a "călătorit" celebra ciumă bubonică, boală care a ucis un sfert din populaţia Europei.

Siguranţa acestei rute extrem de lungi – peste 6000 km, a fluctuat. În antichitate, în răsărit drumul comercial era asigurat de chinezi, dar  în vest siguranța comerțului a fost o vreme amenințată prin conflictul dintre romani și parţi. Prin iscusința diplomatică a lui Augustus pacea a fost asigurată pentru o anumită perioadă de timp. În timpul dinastiei chineze Tang a înflorit de asemenea comerțul, preluând de la perși controlul asupra drumului comercial. Al doilea împărat din dinastia Tang Tang Taizong a reușit să controleze cea mai mare parte a Asiei centrale, ca și Tarim.

Mai târziu, Imperiul Bizantin a reușit să recucerească o parte din teritorii din Asia și să-și asigure astfel contactul cu Drumul Mătăsii. După dinastia Tang, drumul comercial devine nesigur datorită atacurilor repetate și prădarea caravanelor.

Un rol important în extinderea acestui drum comercial a fost asigurat de Imperiul Mongol, care în secolul al XIII-lea (dinastia Yuan) a asigurat ordinea și siguranța caravanelor. Imperiul mongol însă nu a fost unul de de durată îndelungată, pentru că deja în 1262 începe destrămarea acestuia. Doar partea sa răsăriteană, sub conducerea lui Khublai Khan, rămâne stabilă.

Dinastia Ming 1368 duce o politică agresivă împotriva triburilor mongole, recucerind teritoriile pierdute.

După marile descoperiri geografice din secolul XVI această rută îşi mai pierde din importanţa vitală, dar nu va muri niciodată. Noile puteri maritime Portugalia, Spania, apoi Anglia şi Olanda vor împinge principalel rute comerciale către Americi, iar pe cele către China şi India le vor reruta prin Capul Bunei Speranţe. De curând însă Drumul Mătăsii devine din nou reactivat prin zăcămintele de țiței, gaz natural, și datorită turismului. Drumul Mătăsii a fost în permanenţă o arteră vie a lumii chineze, de fel una extrem de autosuficientă şi conservatoare în ciuda invenţiilor care au schimbat lumea.

Călătorul de azi pe Drumul Mătăsii

Dacă azi ai vrea să urmezi unul dintre traseele considerate a fi clasice a putea începe aventura la Beijing sau Shanghai. Se pot vizita în prima parte, pe teritoriul Chinei, siturile arheologice de la Xi’an şi Dunhuang.

Aici începe porţiunea ce traversa deşertul Taklimakan. Următorul popas ar fi în oraşul oază Kashar, deasupra căruia se ridică dealurile de la poalele munţilor Tian Shan. Kashar controla pasurile montane înspre Asia Centrală, India şi Persia. Înaintând spre vest, pe una din cele mai aglomerate porţiuni ale Drumului Mătăsii, veţi pătrunde în cele două oraşe legendare ale Asiei Centrale: Samarkand şi Buhara. Unul dintre cele mai vechi oraşe locuite ale lumii, Samarkand se ridică în deşert, cu clădiri acoperite cu plăci de ceramică în diferite nuanţe de albastru. Buhara a fost un centru important al învăţăturii islamice, iar bazarele sale erau cele mai bogate din Asia Centrală. Aceste oraşe au datorat totul faptului că se găseau pe acest drum. De aici drumul continua către Orientul Apropiat şi apoi intra în bazinul Mării Mediterane.

Actualele probleme politice din Iran şi Irak au determinat multe agenţii să oprească traseul la Taşkent în Uzbekistan. Oricum dacă vă înscrieţi într-o asemenea călătorie, o lună chiar v-ar fi necesară.  De asemenea ar fi bine să consultaţi sfaturile de călătorie despre situaţia statelor din Asia Centrală, întrucât această zonă este departe de a fi una stabilă.

Intervalele potrivite unei călătorii de asemenea anvergură sunt martie-aprilie sau septembrie-octombrie. Astfel puteţi evita căldura din regiunile muntoase şi deşertice.

NU rataţi

În Peşterile celor o Mie de Buddha de lângă Dunhuang, puteţi admira fresce superbe şi sculpturi create pe durata unui mileniu.

Nu uitaţi de războinicii de teracotă din Xi’an (câţiva au ajuns şi la Bucureşti în cadrul unei expoziţii), faimoasa armată îngropată în mausoleul primul împărat chinez.

La Kashgar, vă puteţi plimba prin animatul târg de dumincă şi se pot admira monumentele islamice precum: mormântul lui AbahHogea sau moscheea Id Kah, cea mai mare din China.

Printre monumentele de arhitectură pe care ar fi bine să le vedeţi în Samarkand se numără frumoasa piaţetă Registan, înconjurată de trei colegii religioase islamice, şi mormântul lui Tamerlan, marele cuceritor.