Dragoste la mâna a doua ( roman – foileton, mai 2019, Piatra Neamț)

[Aurel Conțu]

Cap.8

 

Rezumat cap.7. George Apostol încearcă să se facă util punând la punct instalația electrică. Vizitează și magazia stației, unde descoperă o sumedenie de lucruri nefolosite, care-i stârnesc imaginația.

 

Iarna în Vulturești începe din octombrie și se sfârșește în iunie, punând la grea încercare viața puținilor oameni care trăiesc acolo. Lemnul pentru încălzit nu reprezintă o problemă, mai dificil e să-l tai și să-l pregătești pentru consum. Agnes se confruntase cu situația aceasta în fiecare an, nereușind întotdeauna să acopere necesarul stației, astfel că de multe ori fusese obligată să înfrunte frigul năprasnic cu stoicism. George Apostol, neînvățat cu o asemenea viață austeră, după o noapte chinuitoare, se hotărâse să schimbe lucrurile chiar de a doua zi. Deși rezolvase oarecum problema cu electricitatea, nu putea folosi generatorul instalației eoliene și pentru încălzit, singura soluție rămând lemnul. Obiectele descoperite în magazie, drjubele, mai ales, se dovedeau de neprețuit, însă reprezentau și o provocare. În puținele ore de somn, cât ținuse focul, se visase construind o casă destul de ciudată, de formă hexagonală, folosind materialele din magazia stației, iar viziunea aceea începuse să-l obsedeze. Pădurea de brazi din fața stației era locul ideal de construit, fiind amplasată pe un platou circular, plan, singurul, de altfel, în conglomeratul acela de vârfuri stâncoase și versanți goi sau împăduriți în exces.

Bătaia discretă în ușă îl smulge din gânduri.

- Da.

- Bună dimineața! îi zice Agnes intrând. Ești gata să vezi platforma meteo?Sau ai altceava în plan? adaugă malițios.

- Mă gândeam să refac rezerva de lemne, răspunse el direct. Platforma poate să mai aștepte!

- Desigur, admise ea, nu insist. Te-ai gândit să tai din pădure?

- Există vreo restricție?

- Nu, din câte știu! Din pădure strângeam vreascuri și eu!Apreciez inițiativa! mai zice și pleacă în grabă.

George Apostol o urmează la scurt timp, dar în direcția opusă, către magazie. Drujba are rezervorul plin și pornește din prima. Se uită cu atenție în jur în căutarea unei scări. O vede rezemată într-un colț. Cu scara în spate și drujba în mână, pornește hotărât către pădurea de brazi, aflată la câteva sute de metri de stație. Își dă seama că pădurea e relativ tânără, judecând după grosimea trunchiurilor, chiar dacă înălțimea medie a copacilor e de aproape zece metri, iar densitatea lor relativă mică, descrescătoare spre centru. Se hotărăște să înceapă din exterior și să taie de la trei metri în sus. Tulpinile puteau fi folosite ca armătură a viitoarei construcții, după trasarea formei de hexagon a acesteia. Socotește că îi va lua cel puțin două săptămâni de muncă în timp ce decapitează primii zece arbori. Practic doboară coroanele brazilor, lăsând în picioare tulpinile, groase de circa douăzeci-treizeci centimetri. Operațiunea este îngreunată de curățarea crengilor de pe tulpini, la care se adaugă transportul lemnului debitat la stație. Pentru aceasta se întoarce la magazie să ia căruciorul hidraulic, folosit, probabil, la ridicarea și deplasaarea obiectelor. Partea bună e că are roțile mari și e și destul de încăpător. În jurul amiezii primește a doua vizitădin partea Agnisei Mărgărit în magazia de lemne.

- Am trecut să te invit la masă! se justifică ea, privind cu admirație la mormanul de lemne de foc tăiate și despicate din drujbă. Nu-i cine știe ce, dar s-ar putea să-ți placă!

George Apostol se arată interesat.

- Să nu-mi spuneți că știți să gătiți… că nu vă cred!

- De douăzeci de ani trăiesc aici singură. Crezi că mi-a gătit cineva?

- Depinde! Dacă v-ați mulțumit cu hrană rece și conserve, cum bănuiesc, vorbim despre cu totul altceva.

- Uiți despre necesitatea adaptării la mediu! Ca să gătești tradițional nu-ți trebuie numai pricepere!

- Da, mai trebuie să vrei și să încerci!

- Și ce te oprește? Recunosc că eu n-am acordat prea multă importanță acestui aspect, poate vrei și încerci tu!

- De mâine, cu siguranță.

- Doamne ajută! Până mâine să ne rezumăm la ce avem!

O urmează in micuța sală de mese mergând a lehamite. Nu se înșelase în privința meniului, format din conservă din carne de vită, cașcaval, compot de vișine și pesmeți. Pentru că Agnes mănâncă degajată, cu poftă, i se alătură, fără să comenteze. Chiar îi e foame și e dispus să accepte orice. O oră mai târziu se întoarce în pădure cu un bidon de benzină luat din magazie. De departe, rodul străduințelor sale de jumătate de zi nu pare tocmai încurajator, însă nu poate fi nici ignorat: peste cincizeci de tulpini curățate și tăiate la trei metri, multe resturi de crengi și frunze verzi.