DOMNULE DOSTOIEVSKI, (din volumul Scrisori ctre eternitate)

[Ionescu Ion]

Domule Dostoiewski,
(din volumul Scrisori către eternitate)

La doar douăzeci de ani să fii ofiţer şi tot acum să părăseşti armata pentru a te consacra literaturii, a fost un mare act de curaj. Apoi să fii fascinat de ideile socialiştilor utopici, închinând ,,Oamenilor tăi sărmani” (primul roman) atâta simpatie, descriindu-le frumuseţea morală şi suferinţele sufleteşti, tu un om bogat, a fost al doilea act de curaj.
Deşi cu un tată medic de spital, raţional şi bogat, tu te-ai aventurat într-o lume mărginaşe, a declasaţilor, a risipitorilor, fără nici un simţ practic, a jucătorilor de căţi, ducându-te la situaţii de penibile privaţiuni.
După 1848 eşti arestat pentru aderarea la cercurile subversive socialiste, condamnat la moarte şi graţiat, în faţa plutonului de execuţie, schimbându-ţi sentinţa în patru ani de muncă silnică şi alţi cinci de surghiun siberian. Deportarea siberiană te-a făcut să îndrăgeşti Biblia, intrând într-o mare criză religioasă. După eliberare, descrii chinurile prin care ai trecut în ,,Amintiri din casa morţilor”, un adevărat Infern dantesc, devenind reacţionar, mistic, negând progresul.
Ai fost un adevărat ghem de contradicţii: ai avut o viaţă de familie grea, te-au posedat jocurile de noroc, Dumnezeu te-ā blestemat cu o boală grea-epilepsia, ai fost hăituit de creditori, după care ai muncit până la extenuare la capodoperile tale ,,Crimă şi pedeapsă”, ,,Idiotul” şi ,,Fraţii Kamarazov”.
Romanul ,,Crimă şi pedeapsă” a fost gândit în închisoare, ,,stând lungit pe patul de scândură, într-un moment de profundă deprimare.” Eroul tău, Roskolnikov, îţi seamănă. Acest student sărac ce a vrut să-şi ajute familia, ucide o bătrână cămătăreasă şi plin de remuşcări, având ca aliat pe Sonia, este arestat şi deportat în Siberia, însoţit de iubită.Ca şi tine, eroul trece prin faze nietyzcheene, până îşi capătă pedeapsa. ,,M-am ucis pe mine însumi”-aveai să exclami în final.
Din ,,Fraţii Kamarazov” n-am să-ţi amintesc decât un citat celebru: ,,Inima oamenilor nu e decât un câmp de bătaie în care se luptă Dumnezeu cu deavolul” Ca dealtfel şi inima ta…
Mâşkin din ,,Idiotul” este un idealist moral care are o deplină încredere în oameni, fiind plasat în afara societăţii ,,inumane”. Un alter ego al tău…
Personajele tale sunt problematice, tu descoperi ambivalenţa sentimentului care crează în sufletul personajului naşterea unor tendinţe opuse, împingându-le la limitele ultime ale existenţei ,,Inima oamenilor nu e decât un câmp de bătaie în care se luptă Dumnezeu cu deavolul” Ca dealtfel şi inima ta…
Mâşkin din ,,Idiotul” este un idealist moral care are o deplină încredere în oameni, fiind plasat în afara societăţii ,,inumane”. Un alter ego al tău…
Personajele tale sunt problematice, tu descoperi ambivalenţa sentimentului care crează în sufletul personajului naşterea unor tendinţe opuse, împingându-le la limitele ultime ale existenei umane.
Zici: ,,Mi se spune că sunt psiholog; e fals, eu nu sunt decât un realist în sensul cel mai înalt al cuvântului: adică descriu abisurile sufletului omenesc!”
Ai lăsat însă literaturii universale cele mai mari capodopere care vor încânta omenirea cu abisurile dramatice în care se zbate sufletul omenesc.
Oameni buni, citiţi-l pe Dostoievski că veţi deveni mai buni!

Ion Ionescu -Bucovu