Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la Liturghia la care a asistat în Catedrala Ecimiadzin
Erevan, duminică, 26 iunie 2016
Sanctitate, preaiubiți episcopi,
Iubiți frați și surori,
La apogeul acestei vizite atât de dorite și pentru mine deja de neuitat, doresc să înalț către Domnul recunoștința mea, pe care o unesc cu marele imn de laudă și de mulțumire înălțat de la acest altar. Sanctitatea Voastră, în aceste zile, mi-ați deschis ușile casei dumneavoastră și am experimentat „cât de bine și cât de plăcut este ca frații să locuiască împreună” (Ps 133,1). Ne-am întâlnit, ne-am îmbrățișat frățește, ne-am rugat împreună, am împărtășit darurile, speranțele și preocupările Bisericii lui Cristos, ale cărei bătăi ale inimii le simțim la unison și pe care o credem și o simțim una. „Este un singur trup și un singur Duh, după cum ați și fost chemați la o singură speranță […]. Este un singur Domn, o singură credință, un singur botez, un singur Dumnezeu și Tată al tuturor, care este peste toate, prin toți și în toți” (Ef 4,4-6): putem într-adevăr să ne însușim cu bucurie aceste cuvinte ale apostolului Paul! Tocmai în semnul sfinților apostoli ne-am întâlnit. Sfinții Bartolomeu și Tadeu, care au proclamat pentru prima dată Evanghelia în aceste ținuturi, și sfinții Petru și Paul, care și-au dat viața pentru Domnul la Roma, în timp ce domnesc cu Cristos în cer, cu siguranță se bucură văzând afectul nostru și aspirația noastră concretă la comuniunea deplină. Pentru toate acestea îi mulțumesc Domnului, pentru voi și cu voi: Glorie lui Dumnezeu!
http://www.magisteriu.ro/wp-content/uploads/2016/06/frakard16-300x150.jpg 300w, http://www.magisteriu.ro/wp-content/uploads/2016/06/frakard16-768x3... 768w, http://www.magisteriu.ro/wp-content/uploads/2016/06/frakard16-250x1... 250w, http://www.magisteriu.ro/wp-content/uploads/2016/06/frakard16-150x7... 150w" sizes="(max-width: 800px) 100vw, 800px" />
În această Divină Liturghie, cântarea solemnă a trisaghionului s-a înălțat către cer, lăudând sfințenia lui Dumnezeu; să coboare cu îmbelșugare binecuvântarea Celui Preaînalt pe pământ, prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu, a marilor sfinți și învățători, a martirilor, în special a atâtor martiri pe care în acest loc i-ați canonizat anul trecut. „Unicul Născut care aici a coborât” să binecuvânteze drumul nostru. Duhul Sfânt să facă din credincioși o singură inimă și un singur suflet: să vină ca să ne reîntemeieze în unitate. Pentru aceasta aș vrea să-l invoc din nou, însușindu-mi câteva splendide cuvinte care au intrat în liturgia voastră. Vino, Duhule, Tu „care cu suspine neîncetate ești mijlocitorul nostru la Tatăl milostiv, Tu care îi cunoști pe sfinți și îi purifici pe păcătoși”; revarsă asupra noastră focul tău de iubire și unitatea și „să fie dezlegate de acest foc motivele scandalului nostru” (Grigore de Narek, Cartea Lamentațiunilor, 33,5), înainte de toate lipsa de unitate dintre discipolii lui Cristos.
Biserica armeană să meargă în pace și comuniunea dintre noi să fie deplină. În toți să apară o puternică tindere spre unitate, spre o unitate care nu trebuie să fie „nici supunere unul altuia, nici absorbire, ci mai degrabă primirea tuturor darurilor pe care Dumnezeu le-a dat fiecăruia pentru a manifesta lumii întregi marele mister al mântuirii realizat de Cristos Domnul prin intermediul Duhului Sfânt” (Cuvintele Sfântului Părinte la Divina Liturghie, Biserica patriarhală Sfântul Gheorghe, Istanbul, 30 noiembrie 2014).
Să primim chemarea sfinților, să ascultăm glasul celor umili și al săracilor, al atâtor victime ale urii, care au suferit și și-au jertfit viața pentru credință; să ne aplecăm urechea la tinerele generații, care imploră un viitor liber de diviziunile din trecut. Din acest loc sfânt să se răspândească din nou o lumină strălucitoare; cu lumina credinței, care de la sfântul Grigore, părintele vostru conform Evangheliei, a luminat aceste ținuturi, să unească lumina iubirii care iartă și reconciliază.
Așa cum apostolii în dimineața de Paști, în pofida îndoielilor și a nesiguranțelor, au alergat spre locul învierii, atrași de zorii fericiți ai unei speranțe noi (cf. In 20,3-4), tot așa și noi, în această sfântă duminică, să urmăm chemarea lui Dumnezeu la comuniunea deplină și să accelerăm pasul spre ea.
Și acum, Sanctitate, în numele lui Dumnezeu, vă cer să mă binecuvântați, să mă binecuvântați pe mine și Biserica catolică, să binecuvântați această alergare a noastră spre unitatea deplină.
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 26.06.2016
Publicarea pe acest sit: 26.06.2016
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius