În 11 iulie 2017, dirijorul suedez Herbert Blomstedt va împlini 90 ani; o vârstă memorabilă pentru orice ființă umană; iar Herbert Blomstedt sărbătorește așa cum știe cel mai bine, adică dirijând. Da, la 90 ani, acest mare dirijor al timpului nostru, are, între 13 și 22 iulie, 7 concerte, iar apoi agenda sa este din nou plină.
Să ajungi la vârsta de 90 ani, să ai mintea limpede, forța, puterea pe care le demonstrează Herbert Blomstedt este o adevărată performanță. Și sigur, această vigoare vine din pricipiile de viață ale acestui dirijor născut în Statele Unite ale Americii din părinți suedezi și care la 2 ani a revenit în Suedia, care a debutat ca dirijor profesionist în 1954 și care a condus până în prezent cele mai importante orchestre ale lumii, fiind considerat un specialist al repertoriului german. După ce am realizat un interviu cu el față în față în urmă cu 5 ani și l-am văzut dirijând un concert la Festivalul Beethoven de la Bonn, pot spune că unul dintre atu-urile sale a fost cu siguranță personalitatea sa caldă, meticulozitatea, profesionalismul în cel mai bun sens al cuvântului. Herbert Blomstedt nu este spectaculos prin sine însuși, ci prin efectul pe care-l creează în ansamblurile le conduce.
Pentru a-l sărbători pe Herbert Blomstedt la 90 ani, casa Accentus Music a pregătit o integrală a simfoniilor de Beethoven înregistrate de maestru la pupitrul Orchestrei Gewandhaus din Leipzig, al cărei director muzical a fost între 1998 și 2005. Înregistrarea pe care o veți asculta a fost realizată în 31 decembrie 2015 - este Simfonia a IX-a de Beethoven, o înregistrare realizată de Corul Academic, Corul de copii și Orchestra Gewandhaus din Leipzig, Corul Radiodifuziunii din Leipzig. Soliști au fost soprana Simona Șaturova, mezzosoprana Mihoko Fujimura, tenorul Christian Elsner și baritonul Christian Gerhaher.
Herbert Blomstedt, într-un interviu acordat în 2012 la Bonn:
Despre principii şi succese
"Văd dirijorul ca un pe avocat al compozitorului. Deci, în primul rând, trebuie să respectăm adevărul partiturii, să fim siguri că partitura este respectată cu tot ceea ce scrie în ea - şi vorbesc aici nu doar de aspectele tehnice, ci şi artistice, emoţionale, filosofice. Trebuie să ne asigurăm că totul este acolo. În al doilea rând, trebuie să transformăm partitura în ceva interesant pentru public, pentru că noi cântăm pentru cineva, toată muzica a fost compusă pentru cineva. Uneori poate să fie un conflict - te poţi gândi că poţi obţine un efect mai bun nerespectând partitura sau poţi alege să nu obţii un efect, dar să fii credincios partiturii. Cred că aceasta este linia de demarcaţie între cele două tipuri de dirijori: unul este avocatul compozitorului, altul, vrea să obţină doar efecte, ceea ce nu este un lucru rău în sine pentru că vrei să oferi publicului o experienţă interesantă. Dar dacă ar fi ca eu să aleg între o experienţă şi a nu fi fidel partiturii, aş fi mai fericit respectând partitura, încercând în acelaşi timp să ofer publicului o experienţă memorabilă.
Când v-am întrebat despre principii, m-aţi întrebat - cele ale dirijorului? Cred că e momentul să ne dezvăluiţi şi principiile dumneavoastră ca persoană.
Cred că sunt aceleaşi. Scopul meu nu a fost să obţin succesul, ci să profit de experienţa vieţii, făcând parte din vieţile altora. Personal, cred că sunt aici ca să servesc celor din jurul meu. Scopul nu este să obţii cât mai mulţi bani posibil, cât mai multă faimă posibil, să fii cel mai frumos posibil, ci să fii de ajutor şi un model inspirator pentru ceilalţi.
Există un secret pentru o viaţă atât de lungă şi plină de succese ca a dumneavoastră?
Vedeţi, secretele nu sunt decât în parte. Sună bine pentru un jurnalist să spună în câteva cuvinte "Acesta este secretul cuiva", dar totul este mult mai complex decât atât. Mi-aduc aminte de o recepţie la Los Angeles. Eram invitatul Filarmonicii şi consulul Suediei de acolo a organizat o recepţie la care a invitat 30-40 persoane. Stăteam la uşă să-i întâmpin şi deodată o doamnă m-a întrebat: "care este secretul dumneavoastră?" Mi s-a părut ciudat să mi se pună o asemenea întrebare la începutul unei recepţii. După o oră şi jumătate, când a plecat, doamna mi-a spus "Acum ştiu care este secretul: gânduri limpezi, acţiuni limpezi, fără exagerări." Acesta a crezut ea că este răspunsul. Am încercat să fiu o persoană foarte disciplinată cu mine însumi. Îmi împart timpul foarte judicios, să-l folosesc productiv. Urăsc discuţiile gălăgioase sau să-mi omor timpul. Îmi place să mă relaxez, dar în acelaşi timp vreau să fac ceva productiv, să mă plimb în pădure, să mănânc o masă bună, să fiu cu prietenii sau familia, să-mi învăţ copiii. Cred că disciplina este foarte importantă când lucrezi cu o orchestră, nu o disciplină militară - adică nu de tipul "nu faceţi aşa", ci "deschideţi urechile pentru a asculta ce fac alţii, vedeţi ce gândesc ceilalţi". Acesta este tipul de disciplină care îmi place.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius